Silvia Tuvene. Muza

ieri in tramvai. vin controlorii. in mod normal nu toata lumea avea bilete. daca mi-ar fi cerut mie sa arat biletul/abonamentul si nu l-as fi avut, as fi rosit. m-as fi simtit vinovata si jenata fata de oamenii aia care mi l-au cerut, fata de ceilalti din tramvai, fata de toata lumea.

nu mi s-a intamplat nici macar o data, in cazul in care sunt controlori sa nu fie si un blatist scandalagiu printre ei.

spectacolul este complet: tipa, argumenteaza, contraargumenteaza, si iar revin: ca nu platesc, ca de ce, ca nu am bani, pai daca nu am bani cum sa platesc? si te uiti lung ca sunt bine imbracati, e clar ca au bani de abonament. si par destul de “spalati” in sensul ca probabil au terminat o scoala, chiar o facultate. probabil ca in alte conditii se lauda cu asta, dar in tramvai tre sa te porti asa cum esti, tre sa fii tu insuti-, sati: un mitocan,-canca. trebuie sa te dezbari de orice inhibitii si conventii sociale si sa fii un bou, respectiv o vaca. tre sa tratezi la acelasi nivel cu controlorii (care in contextul dat sunt cu mult mai mult bun simt), tre sa fii ca “plebea”. astia de merg cu tramvaiul sunt oricum niste idioti, ratati, ca doar de aia merg, pentru ca nu au putut fi suficient de smecheri sa isi ia masina si sa claxoneze in strada si sa depaseasca pe linia tramvaiului.

nu pot sa nu ma intreb: ce s-a intamplat cu sentimentul de responsabilitate sau vina? cu ideea de decorum? ce-i cu oamenii astia, care sunt evident in eroare, care au gresit, dar care sustin sus si tare niste aberatii?