Silvia Tuvene. Muza

in jurul meu sunt multi stelisti, cel mai mare dintre ei cred ca e tata. pe el il si inteleg, caci zilele de glorie ale stelei s-au suprapus cumva peste zilele lui de glorie. dar astazi oare de ce mai tine cineva cu steaua? mai ales oamenii tineri? sau for that matter cu romania? de ce? nu joaca fotbal, nu muncesc pentru banii pe care ii castiga, nu depun nici cel mai mic efort sa nu ia bataie, ba dimpotriva iau la bataie pe altii (cunoscute sunt cazurile in care fotbalistii iau la bataie jurnalistii)

inteleg fenomenul la nivel antropologic – imi dau seama de unde vine pasiunea, dar exista si un divort al pasiunii. wake up to reality! daca stadioanele sunt goale, atunci jocul nu-si mai are rostul. o reactie normala asta ar fi, lumea sa nu se mai uite la meciuri, mai ales impatimitii.

sa vedem: oare vor juca fotbal? oare depun eforturi?

imi place cel mai mult cum o intreaga incapere este dominata de aerul funebru al infrangerii atunci cand echipa preferata pierde, de iti vine sa mergi in varful picioarelor sa nu cumva sa superi mai tare. minunate sunt comentariile infocate despre cum de fapt ar fi trebuit sa se desfasoare meciul. si mai grozave sunt dispozitiile iritante ale celor care se uita si cum sfarsesti prin a fi iritat si tu, odata cazut in raza de incidenta.

nu e un post anti-fotbal, este un post pentru fotbal de calitate. pana la urma la asta se reduce totul. calitatea jocului.