Silvia Tuvene. Muza

puştii din ziua de azi nu pierd vremea deloc. ce s-a întamplat cu o gumă lipită pe scaun? mai zice lumea că e o meserie cu mult timp liber, cu vacanţe … cu tra la la. asta dacă îi supravieţuieşti.

nu ştiu voi, dar eu m-am săturat de nunţi. nu, nu mă duc eu la nunţi. le văd pe facebook, căci devine, se pare, invevitabil să te însori/măriţi la o anumită etate. în jurul meu lumea se căpătuieşte. dar nu oricum. vor o nuntă ‘specială’. cum altfel? doar ei sunt nişte ‘unici’ şi nişte ‘speciali’ şi evident, nişte ‘diferiţi’. nu pot face o nuntă ca atâtea altele. e ziua lor şi o vor ‘diferită’, unică în istoria materială a timpului. cum imaginaţia oamenilor nu duce departe şi cum nunţi regale comme il fault, nu pot fi prea multe, vă cam daţi seama la ce se reduce momentul special.

mireasa, machiată ca ultima cocotă din cartierul roşu, eventual îmbrăcată într-o rochie scurtă de se văd desuurile, şi cu o trenă să te sperii, suită pe nişte tocuri ameţitoare, este senzaţia evenimentului. scurtimea rochie nu este eclipsată decât de decolteul ei. culoarea rochiei nu poate fi alb, căci alb, sau apropiat de alb, e so passe, ci mov/albastru/bordeaux, ceva kinky şi so misterious şi atât de … aţi ghicit ‘diferit’.

el nu rămâne mai prejos, un costum banal si plicticos, e evident passe, e vetust. se îmbracă eventual în stil mafiot, james bond sau chiar a la tzigane/vagabond.

şi aşa potriviţi unul cu altul, pornesc la ţeremonie. oricât de ‘diferiţi’, tot vor să învârtă un isaia dănţuieşte, să îşi pună pirostriile în cap. sunt ei diferiţi, … dar nu într-atât. ce e difereala asta fără puţină tradiţie?

după biserică (îmi închipui feţele bisericeşti ale părinţeilor holbându-se în decolteul miresei), urmează şedinţa foto, care este adevăratul moment artistic. pentru asta au trăit toată viaţa lor: să arate lumii talentul lor. pe străzi lăturalnice, pe şine de tren, prin cimitire, mirele şi mireasa joacă un rol: ea târfettă, el de fante cuceritor. ea pozează, el pozează. unul peste altul, fac regie, e ceva magic între ei, ea cochetă, tachinându-l, el cucerind-o, arătându-şi marele amor şi mare potrivire, marea chimie sexuală dintre ei. la final, pac, pe facebook, să le vadă toată lumea talentul.

flash news, diferiţilor! nunta este un eveniment tradiţional. de aia îţi inviţi familie, rude, whatever …
cât de târfă şi kinky e mireasa, cât de cuceritor e junele mire, e doar pentru ei să ştie. iar nuntaşii nu trebuie să afle că fiul s-a însurat cu o semi-târâtură, iar fiica cu un james dean meets nicolae guţă kinnda libidinos.

aşa ceva numai mie mi se poate întâmpla. ce caut eu în uk, când în ro aduc la the bodyshop gama earth lovers iar eu, la mama the body shop, nu pot să mă bucur, căci tbs uk nu are gama earth lovers.
să adaug la suferinţele cosmeticăreşti că aştia nu au nici yves rocher? nu mă pot fâţâi în voie printre produse să văd de conţin au ba parabeni şi alte lucruri dăunătoare.

then liverpool will have to do its best with the foggy, rainy city of winds.
no offence, but who says chicago is the city of winds, has obviously never been to liverpool.

toată mă ştie de om strângător haha, yeah, right! ok, so … că tot vorbeam de curând cu un cineva despre cât de nesimţite sunt băncile româneşti. iar eu am ajuns la concluzia că aşa bănci, aşa clienţi. dar de la discuţie până acum şi între timp o verificare a contului, am ajuns şi eu la aceeaşi indignare.
adică eu îmi ţin banii în banca ta timp de o lună, timp în care imi iei comision de 5 parale (nu ştiu exact pentru ce) şi să zicem că îmi dai dobândă de 0.4 parale. iar daca vreau să ii scot îmi mai iei 5 parale. nu numai că nu câştig de pe urma ta, dându-ţi bani de care te foloseşti, dar nici nu îmi pot lua banii pe care i-am depus înapoi. that’s dead wrong. şi nici măcar nu mi-aş fi dat seama, dar era o sumă rotundă, ca o lună plină.
concluzie: salteaua, rulz!

cum traduci englezescul “make a difference” în română? evident “fă o direfenţă”

o fată tinerică, la 24 de anişori, se descrie pe facebook. la capitolul cunoştinţe lingvistice, fătuca trece: engleză, spaniolă, italiană.
cu cele 3 idiomuri stăpânite, fata nu e în stare să pună o cratimă unde trebuie, în limba română, limba maternă. mama ei de şcoală …

cum zilele astea îmi petrec timpul citind de formarea identităţii mai marii românii, de la 1918, era să trec cu vederea mai mica românie, de la 24 ianuarie 1859. să ne trăim!

impresionant cât de mulţi britanici cred că au talent. în liverpool audiţiile se ţin la empire theatre. s-a făcut o coadă compactă care ţine aproape pe tot london road – cred că bate cozile de pe vremea lui ceaşcă (localizare aici)

mi se pare mie sau biografismul nu e un lucru atât de rău? sigur este o teorie pro-domo, căci, more or less, mă ocup cam de aceleaşi lucruri – reprezentări ale oraşului în literatura.

în londra, câţiva oameni încearcă să salveze clădirea în care se petrece acţiunea din oliver twist.  mai multe, aici