Silvia Tuvene. Muza

when the truth is so ugly, people try to keep it hidden, because they know if revealed the damage it will do. so they conceal it within sturdy walls or they place it behind closed doors, or they obscure it within clever disguises, but the truth no matter how ugly always emerges. and someone we care about always ends up getting hurt and someone else will revel in their pain and that’s the ugliest truth of all.

when you have that power it’s a shame not to use it. we’ve all done something in our lives that we’re ashamed of: some of us have fallen for the wrong man, some have gone over the right woman, there are those who have humiliated their parents and those who have failed their children. yes we’ve all made mistakes that diminish us. but there is redemption if we try to learn from those mistakes and grow.

fac bagaje de zor. strang, organizez, reorganizez: asta da, aia nu, dar parca da …mi-am organizat toate ce trebuie carate dupa mine intr-un google spreadsheet. am ajuns la carti. hmmm… de cand am devenit aware de carti, am strans o intreaga biblioteca. selectia este chinuitoare. am ales shakespeare: othello, ortega y gasset: eseuri despre iubire, suskind: despre iubire si moarte, aurel codoban: amurgul iubirii si inca ma mai chinui sa nu aleg mai multe.

nu am avut timp sa mai scriu in ultima vreme. am tot alergat dupa cumparaturi de ultim moment. chiar ma export. se apropie ziua plecarii si am atatea de facut: sa ma vad cu prieteni, sa aranjez pe cat posibil lucrurile acolo unde ma duc (se pare ca la inceput o sa impart camera cu nadimar, e din algeria). uitandu-ma retrospectiv imi dau seama de motivele care m-au determinat sa vreau sa plec. tin minte ca am fost cu magah pe lipscani pe undeva, intr-un magazin de bijuterii. the shop owner era si cea care crea bijuteriile din magazin. am intrat in magazin, nici nu mai stiu despre ce vorbeam, parca ii ziceam lui magah ca este unica. in stanga mea am auzit o voce putin tabac – ragusita care imi daddea dreptate. magah era unica. din vorba in vorba, tipa a spus ca nimic nu este intamplator, ca totul se intampla la un anumit moment si nu altcandva. si era foarte adevarat. in aceeasi zi m-am intalnit cu cineva pe care nu ma asteptam sa-l vad. si da, nu a fost intamplator. aveam in fata unul dintre motivele plecarii mele, sa ma duc cat mai departe. cred ca daca nu m-ar fi refuzat atat de transant universul extremului orient, m-as fi dus pana in japonia sau filipine, sau oriunde as fi putut evita intamplari deloc intamplatoare.

in afara motivelor de ordin subiectiv plec pentru toate motivele pentru care lumea pleaca. the world is a big place, i wanna know it. este ceea ce mi-am dorit din totdeauna, sa ma duc oriunde ma vor duce pasii (in cazul meu KLM). o sa studiez la master studii de gen. am nevoie de o infuzie noua de idei.

plec si mi se pare ca las in urma inceputuri pline de promisiuni, oameni pe care as fi vrut sa ii cunosc mai bine, profund, nopti pe care nu le-am dormit alaturi de cine as fi vrut, saruturi date doar pe jumatate. ca de fiecare data cand ma macina sau ma chinuie ganduri am recitit shakespeare let me not to the marriage of true minds admit impediments si parca viata capata culoarea dorita.

a disparut coltul de ceai de la carturesti edgar quinet. nu cu totul, dar nu ma mai intampina de cum intram in librarie. este pe culoarul din stanga, la fel ca un raft de carti. m-am aprovizionat cu carti, asa ca de plecare. mi-am luat patrick suskind despre iubire si moarte si o mai veche ravnita leonard cohen frumosii invinsi

uite ca m-am convins. revistele de femei chiar sunt niste porcarii. virtuale sau paper se incapataneaza sa faca femeile sa para incompetente. am fost intotdeauna de parerea ca puterea cuvantului scris este extrem de mare. de ce or incapea cuvintele pe mana unor neaveniti, … asta e greu de stabilit si de urmarit. a scrie inseamna a-ti asuma o anumita viziune despre viata si mai inseamna sa incerci a nu fi ridicol in viziunea pe care o construiesti in cuvinte.

“Privind imaginea difuzata de mass media si in special cea vehiculata in publicitate, putem depista cateva tendinte generale. Barbatul este in general expertul, el este activ si este puternic pasionat de masini, de bere si de gingase reprezentante ale sexului frumos. ” iata ce incearca sa ma convinga mass-media si moazela de scrie la revista. sa inteleg ca urmand principiul binar feminin/masculin femeile nu sunt active, nu sunt nici experte, nu sunt nici pasionate de masini si nici de bere si cu siguranta nu sunt nici pasionate/interesate de barbati. d-ra, revino-ti in simtiri!!! pacat de tineretile tale, le petreci scriind ineptii.

am citit de curand intr-o revista pentru femei frumoase despre blogul lui stephanie klein, considerata a fi un personaj a la carrie bradshow. stephanie avea pana in 2004 avea o viata perfecta de printesa evreica. toate s-au terminat cand a aflat ca sotul ei o insela (cu o madamme ceva mai in varsta ca ea). atunci s-a hotarat sa avorteze copilul pe care il avea (sotul decretand ca nu prea e interesat de progenitura). la doua saptamani dupa avort a inceput sa iasa in lume si sa cucereasca barbati, cat mai multi si nu numai sa-i cucereasca, dar sa si scrie toate experientele pe blolgul ei greek tragedy. interesant modul de a reactiona al unora. sa te apuci sa ti-o tragi cu jumatate din manhattan, doar pentru ca din intreg manhattan-ul ai dat peste un idiot? la fel de aiurea ar fi fost sa plangi dupa idiot. trecerea rapida de la un partener la altul poate atenua cumva valul de suspine si lacrimi. pentru cine se simte in stare, este un surogat bun. evident toata aventura ei de femme fatale se termina cu ea mutandu-se din ny undeva in texas cu cineva pe care il iubeste si care o iubeste si cu vestea ca va fi mama. foarte cool! visul oricarei femei. ce ma agasa la articolul respectiv era ca era trecut la sectiunea sex si ca o desemnau pe stephanie klein un fel de guru al relatiilor. halal! faptul ca treci de la un barbat la altul te califica drept o experta … in relatii. mi se par strigatoare la cer “modelele” din ziua de astazi. imi si inchipui vreo liceeana cu inima franta facand acelasi lucru. stephanie klein a facut valva si inca ce valva, pentru ca aparent blogul ei era cat se poate de direct. daca este asa, desi nu cred in trasparenta 100%, atunci este cea mai neinteresanta persoana din lume. la ce ar mai vrea cineva sa cunoasca o persoana care deja a spus totul? este probabil o mai veche problema dezbatuta nu o data despre cat de sincer este un autor (ea fiind o autoare) si cat de sincer esti ca fiinta umana. si sincer, cuvantul sincer il folosesc doar oamenii falsi si mincinosi. ascunsul fascineaza, ascunsul este cealalta latura a unei prezente, asa ca admitand sincer, sinceritatea este prost interpretata.

daca tot am stat la ambasada ca sa imi iau visa mai mult decat as fi vrut, am profitat de ocazie si am intrat intr-o librarie. o doamna vindea, plina de gratie ma intreaba daca sunt in cautare de ceva anume. nu eram in cautare de nimic. eram in cautare de noi amintiri. si printre multele carti mi-au zambit ceai in sahara si istoria nebuniei in epoca clasica. astept cu nerabdare sa ma desfat

sunt ceea ce se cheama a coffee person. beau foarte muuulta cafea cu fooooarte muuuulta placere si de foaaarte multa vreme. de-a lungul anilor am tot experimantat diverse moduri de-a bea si prepara cafeaua: neagra cu putin zahar, neagra cu lapte, neagra fara zahar si fara lapte (ramane favorita), neagra cu miere (am ajuns deja la zi cu preferintele). am avut perioade cand m-am lasat, dar am revenit intotdeauna la ea, ca la un amant de demult. cafeaua este, pana la urma, a sinful pleasure. cum nu ma prea pricep la gatit, macar o cafea sa ofer musafirilor de peste noapte

azi si ieri m-am trezit la ora 6 a.m. sa ascult radio romania actualitati magah, prietena mea cea mai buna, lucreaza la ei pentru un matinal de week-end, sambata de la ora 6 -9 a.m si duminica de la ora 6-8 a.m. m-am trezit, mi-am facut o cafea si m-am culcusit in pat incercand sa ii surprind vocea, sa imi dau seama cam ce face ea acolo (faza cu fonotecatul nu am prins-o nici acum). si i-am si auzit materialul!!! yupeee! ma bucuram prin casa parca eram un copil mic. sunt incantata sa o “aud” la serviciu. este grava si serioasa, dar nu foarte, era cum este ea, absolut minunata