Silvia Tuvene. Muza

My heart is like a singing bird
Whose nest is in a watered shoot;
My heart is like an appletree
Whose boughs are bent with thickset fruit
My heart is like a rainbow shell
That paddles in a halcyon sea;
My heart is gladder than all these
Because my love is come to me.

Raise me a dais of silk and down;
Hang it with vair and purple dyes;
Carve it in doves, and pomegranates,
And peacocks with a hundred eyes;
Work it in gold and silver grapes,
In leaves, and silver fleurs-de-lys;
Because the birthday of my life
Is come, my love is come to me.

[Christina Rossetti]

There has fallen a splendid tear
From the passion-flower at the gate.
She is coming, my dove, my dear;
She is coming, my life, my fate.
The red rose cries, “She is near, she is near;”
And the white rose weeps, “She is late;”
The larkspur listens, “I hear, I hear;”
And the lily whispers, “I wait.”

She is coming, my own, my sweet;
Were it ever so airy a tread,
My heart would hear her and beat,
Were it earth in an earthy bed;
My dust would hear her and beat,
Had I lain for a century dead,
Would start and tremble under her feet,
And blossom in purple and red.

[Sir Alfred Tennyson - Song from Maud]

cum și ce este libertatea? e un sentiment prost înteles în societatea românească și prost exercitat. în lipsa unor înregimentări și a unor norme, libertatea adevărată nu poate exista.

când trăiești sentimentul libertății îți dai seama că este o atitudine amestecată de politețe, can’t be bothered și cunoașterea responsabilităților și a drepturilor pe care le ai ca cetățean într-o societate democratică. să te îmbraci cum simți (bine, rău), să faci ce simți (să stai pe iarbă în parc, să cânți la cimpoi…) și mai ales să nu te simți pedepsit sau îngrădit.

e un sentiment uluitor, iar odată ce l-ai „remarcat” e atât de greu să admiți că acasă la tine nu ai parte de el.

lenea de duminică dimineața este legitimă, biblioteca deschide la 12 pm, astfel că îmi permit… până pregătesc laptop, cărți, sanviș, prima cafea a zilei, s-a făcut 11.30.  cu toate desagele, gențile în ordine, cobor să îmi iau cappuccino to go de la costa, și încet, încet o iau spre bibliotecă. între timp vremea s-a făcut frumoasă. în campus este o lumină verde, filtrată prin frunzele copacilor. atât de mult verde cred că marele talent pe care îl au culturile anglo-saxone este crearea și transformarea spațiului public. grădinile englezești și americane sunt făcute după o rețetă care pe mine mă uimește prin rezultat. bine îngrijite,  fără ostentație, bogate în flori și copaci înalți. e greu să nu fi leneș duminica, mai ales că verdele te îmbie la stat și băut cappuccino pe bancă. în felul ăsta uiți și de ce ai plecat din casa

sunt un cititor aproape profesionist. las la o parte toate argumentele sentimentale despre tactilul pe care îl implică o carte de hârtie, despre mirosul de carte nouă, despre cum o poți citi și mâzgăli în același timp, pentru că o carte înseamnă informație. cum obțin informația sau sub ce formă vine ea, e mai puțin relevant. dacă s-ar face ediții electronice ale cărților vechi și prăfuite care îmi provoacă alergii peste alergii, aș fi cea mai fericită.

după ce am colindat 2 continente, am ajuns la concluizia că ebook reader-ul prefect nu există. în opinia mea este un mix intre kindle de la amazon, nook de la barnes and noble și sony touch edition de la sony.
kindle este enervant ca nu are touch deloc, e agasant, pentru mine e un mare dezavantaj și tranziția de la cartea de hârtie la kindle mi se pare aproape imposibilă. deși are avantajele lui deloc de neglijat (ușor, livrabil în ro, no glare).

nook este prea us based. conexiunea 3 g nu merge in afara us, deci e big no no. ce îmi place la nook este că meniul este touch. deși nu poți ‘răsfoi’ cartea, cel puțin nu ai o tastatură fixă ca la kindle.

touch edition sony părea cel mai minunat ereader (e desigur, cum îi spune și numele, touch ereader),  până când mi-am dat seama că nu are conexiune, nici 3g și nici wi-fi. fatalitate!

careva a testat/încercat vreun ebook reader simpatic?

dacă vrei să spui despre cineva că e plicticos, ai putea spune că acel cineva e someone you’d discuss the weather with. mi se pare complet nedrept. azi m-am trezit și era soare, am băut cafeua, deja plouase, am citit vreo 10 pagini, se zvântase și era din nou soare, apoi a fost întunecat și iar soare. de curând a început să toarne și e soare (în același timp). so … plenty to talk about.

după 2 luni și jumătate am reușit să găsesc o cafea băubilă. și era chiar sub nasul meu, dar am fost indusă în eroare de faptul că la costa am tot băut cafea, dar a fost un fel de pișoarcă. secretul cafenelei e că are o barista pricepută, care știe de durerile și plăcerile oamenilor și de ce ar putea bea ei cafea, respectiv pentru gustul și proprietățile de trezire. ceilalți barista au rămas cumva în afara secretului ăstuia atât de simplu și prepară cafele străvezii prin care practic poți vedea vremea de afară.

nu și cafeaua asta, îmi revin în minte vremurile bune când după ce beam prea espresso, aveam un tremurici nervos, ca de frig. it’s coming back

“good urban planning must provide a place for the motor car, that goes without saying. but this does not mean that the motor car must be permitted to penetrate every part of the city and stay there, even though it disrupts all other activities” (L. Mumford)

am senzația că bucureștiul e repetent la urban planning, good urban planning mai are de așteptat.

dacă intri într-o bibliotecă, îți dai seama ce face stresul din om. tipa de lângă mine, studenta la engineering (după foile pe care le are) se bațîie de mama focului, colega ei a mâncat jumatate de creion, tipa din față se tot trage de piercingul din buză, la cealaltă masă e un student medicinist, care se tot zgarie pe gât. naiba știe ce oi face și eu și nu îmi dau seama?

pentru care presa tot scrie on and on and on despre un eventul cutremur in ro. ce se va întampla? cum va fi? atât de obișnuiți să inventeze senzaționalul că atunci când senzationalul (un cutremur ca cel din japonia nu e de ici de colo) vine peste ei, ei tot vor să îl facă mai spectacular. cum va fi la cernavodă? care vor fi consecințele? câți morți?

chiar vrea cineva să afle cum va fi? mai bine ar vehicula ce e de făcut în cazul în care s-ar întampla, căci mai toți românii cred în continuare că statul “în tocul ușii” îi va salva.