Silvia Tuvene. Muza

there comes a time in anyone´s life when they stop to look at the big picture. they look at their life´s achivements and they make the balance of what they´ve missed to accomplish, there comes a time in anyone´s life when they stop to think about the future. what will it bring? will it flatter the egoes and the big plans they projected? will it crush them and make disbelief of all their believes? yes, there comes a time in anyone´s life when they stop to draw the line of all the successes and especially of all the failures. and the result, well the result, is postponed untill the next stop and the journey continues as before. who wants to stop anyway? it´s better to keep traveling, that´s how you forget that you are tired and a journey with no destination is a journey that does not make you wonder whether you´ve succeeded, whether your dreams came true or if you still have them.

we all travel. the journey of some of us is linear, of others is twisted, of others tangled and there are others who need help along the journey. at the crossroads they have no idea what road to take and they ask for the help of the ones they love and they find refuge in the arms of their beloved one. the crossroads makes us remember our roots and the places we´ve left behind along the journey.

s-a incheiat o saptamana destul de plina si destul de neplacuta pe alocuri. nici cea care incepe nu promite multe decat munca si tensiuni inutile.

saptamana trecuta am avut 2 petreceri, una la care am fost invitata si o alta pe care am gazduit-o. colega mea de master, teodora, care este din timisoara si-a serbat ziua de nastere joi si cu ocazia evenimentului a facut o petrecere multiculturala. fiecare student de la master a adus mancare specifica din tara lui. s-a adunat ceva mancare de prin toate colturile: din syria, din algeria, din maroc, din spania, italia, romania. cam astia suntem. a fost simpatic: s-a dansat, s-a mancat. m-am simtit bine.

a doua petrecere a fost la mine acasa, evident nu la initiativa mea, ci a colegei mele de apartament, daniela. invitatii au venit cu desertul si cu vinul, noi am gatit. mama, multumesc de reteta!

oricum si inainte si la sfarsitul petrecerii multa muuuunca. am spalat, frecat, aranjat si dat o noua fata apartamentului. sunt intr-o noua faza casnica. mi-am cumparat pana si clor pentru a curata mai eficient.

saptamana asta se anunta alte cine si alte intrevederi: una maine la o prietena si o alta cu toti studentii de la master pe joi. some life, huh?

biserica si ea. e tot mai toleranta si mai iertatoare. daca in timpul conchistei maure in spania, islamul era o religie a tolerantei pe cand crestinismul nu, acum rolurile s-au inversat. pana si wilde s-ar rasuci in mormant.

mama m-a tras de urechi, pentru ca ieri a fost ziua de nastere a lui eminescu si eu nu am mentionat asta pe blog. nu am uitat mama, doar ca nu stiu ce as putea spune despre eminescu. se numara printe lecturi dragi, alaturi de multi altii. ca de multi altii mi-e dor sa il mai citesc.

tin minte cand eram in clasa a 6-a am fost in excursie la botosani si am vizitat casa memoriala si imprejurimile. tin minte ca lacul m-a impresionat in mod neplacut. mai tin minte ca m-am intors cu o mare toxinfectie alimentara. contactul cu biografia lui eminescu nu mi-a fost benefic. mai tarziu la facultate am luat o nota execrabila la un examen de literatura romana. pe bilet cu scrisul aristocratic al d-nului mihai zamfir scria antropomorfizm. dintre atatea poezii tocmai aia, culmea e ca o citisem si pe aia, dar nu “temeinic” dupa spusele profului.
cu toate astea eminescu este o expresie literara care m-a dus catre litere, in ciuda faptului ca nu este poetul meu preferat. daca nici o nota proasta si nici o toxinfectie alimentara nu m-au oprit …

nu pot dormi. in schimb mi-e foarte sete, beau apa de fiecare data cand ma foiesc de pe o parte pe alta; beau apa in cantitati exagerate, mai ales noaptea.
sunt atat de insomniaca incat citesc presa romaneasca. ma distreaza cum d-na udrea povesteste despre clauze de confidentialitate. clauza de confidentialitate e ceva mai mult decat sa tii secret de unde ti-ai luat ultima geanta versace. de asemenea daca nu-i regina angliei, ar fi politicos si de bun simt sa nu afiseze cu atata nonsalanta banii contribuabililor.

duminica m-am trezit cu intarziere, ca orice burghez care se respecta. as fi vrut eu, tot insomnia a fost cea care m-a retinut in pat pana tarziu. am facut o cafea (din romania!!!) si am deschis usile terasei. afara cald, un fel de aprilie intarziat, cam 20 de grade, un soare crud…

lumea pe afara, in fata blocului un tata isi supraveghea pustiul sa nu cada de pe bicicleta, pana la urma pustiul a reusit sa cada de vreo cateva ori, pentru ca tatal era neatent. cupluri de varsta a treia bucurandu-se de soare si de ziua de duminica ieseau la brat din case la plimbare. viata pare sa se scurga intr-un ritm lent, prea lent, pare ca toata insomnia asta nu o sa treaca niciodata, pare ca daca ar fi un atentat cu o bomba in garajul din care iese tipa blonda nu o sa se schimbe nimic, lumea se va arata indignata, poate cateva voci se vor ridica, dar lumea isi ca urma ritmul ei … lent, agale.

oricum nu ma deranjeaza foarte tare. si eu imi beau incet, incet, sorbitura cu sorbitura cafeaua pe teresa. as fi putut cobori in strada, dar era deja 12.00, cafenele incep sa se deschida, plus ca asa de la teresa vad lumea de sus si nu ma simt atat de solicitata psihic. oricum vad ca durerea de cap nu vrea sa treaca.

aud interfonul. alessandro, un prieten de-ai delphinei. a venit sa isi ia rucsacul. il invit la o cafea, el scoate si o tigara, il intreb de viata, de italia, de unde e, ce face si ma tot intreb de ce si-o fi pus piercingul ala atat de mare in ureche. e voluntar, imi spune ca pleaca azi la barcelona si dupa la malaga. imi marturisteste ca nu ii plac catalanii. sunt prea incuiati. ii dau dreptate.

ca orice zi in tarragona, vremea se schimba cat se poate de repede. ma ia frigul si intru in casa. dezolanta, dupa petrecerea verde a delphinei a ramas un dezastru in urma. toate plantele si semintele care erau in dulapul ei acum sunt imprastiate in intreaga bucatarie. oricum nu am chef sa strang acum si de altfel o sa se intoarca sa si le ia. nu o sa plece fara plante si fara ochelarii pe care vad ca si i-a lasat pe masa din comedor. amicul delfinei pleaca, imi mai torn cafea, deja prea multa. damn it! am facut exces. azi am voie, e o zi in care mi-e somn. maine o sa reduc portia, plus ca este pacat de gustul cafelei sa nu il savurez la maxim calitativ si cantitativ.

departe de mine e viata. delphine spune ca viata se atinge si are dreptate. ceasca din mana mea e fierbinte si simt viata in mine, chiar asa fara somn si gandul meu se duce departe.

intr-o buna dimineata m-am trezit cu chef de citit poeti mistici in spaniola. da, am pofte din cele mai ciudate. la pofta cu poetii mistici se adauga si o pofta nebuna de a manca branza de care mancam cand eram copila; nu mai stiu exact cum se numeste, dar stiu ca bunicii mei o pastrau intr-o putina si era sfaramicioasa.

revenind la misticii, am citit san juan de la cruz si intr-adevar cred ca este cea mai frumoasa expresie artistica in castallana pe care am citit-o pana acum.

mi Amado las montañas,
los valles solitarios nemorosos,
las ínsulas extrañas,
los ríos sonorosos,
el silbo de los aires amorosos,

la noche sosegada
en par de los levantes de la aurora,
la música callada,
la soledad sonora,
la cena que recrea y enamora.

am incercat sa gasesc si o traducere in engleza, dar este atat de diferita si pierde atat de mult din bogatia expresiei incat … am renuntat.

romania este absenta din europa. intrarea romaniei in EU nu a smuls nici un strigat de bun venit, nici nimic altceva.

bbc-ul inainte de aderare isi exprima nedumerirea despre intrare si se intreaba cate avem in comun cu EU.

in apartamentul din florenci vives no 6 se petrec schimbari. lume pleaca, cine stie ce lume o veni?

delphine, frantuzoaica hippie de la mine din apartament, si-a terminat voluntariatul si pleaca in excursie in maroc dupa care in franta. in vederea calatoriei a creat un caiet din hartie ecologica pentru a-i servi drept jurnal de calatorie. chiar imi pare rau ca o sa plece. ma obisnuisem cu toate alimentele ecologice care erau imprastiate prin bucatarie si cu felul ei vesel de a fi.

damian pleca si el, lucru care ma bucura nespus. imi pare rau sa o zic, dar chiar asa este. ma bucur. thank god ca pleaca! in locul lui vine o voluntara de la nu stiu ce asociatie. foarte bine! oricum schimbari in viata lui. aseara a iesit in oras si s-a intors baut. da, da! lumea e in schimbare!

in cinstea plecarii delphinei se da o petrecere. 15 persoane invitate, dar la cum o stiu eu pe delphine o sa vina probabil suficient de multe persoane incat sa nu incapa in apartament, plus ca unii dintre ei or sa si ramana peste noapte. o adevarata tabara!

nu sunt o persoana nationalista – de cate ori am ocazia incerc sa combat si sa ma feresc si eu cat pot de excesele nationaliste. mi se pare daunator si ingraditor din toate punctele de vedere. nu pot nega insa ca nationalismul face parte din identitatea oricui. cine esti tu ca om se structureaza pe o nationalitate oricare ar fi ea. fiecare cetatean poarta cu sine pacatele natiei lui. in timpul unui curs s-a vorbit despre expulsiunea arabilor si a evreilor din spania. proful vadit incomodat: in clasa erau si arabi si evrei. incurcat a baiguit niste scuze in numele tarii lui.

identitatile pe care le poarta fiecare dintre noi se schimba in functie de unghiul de perceptie. eu, aici, sunt mai constienta de nationalitatea mea decat la mine in tara. in romania as spune ca sunt silvia si atat. aici intrebarea inevitabila este tu de unde esti? din romania, aha. da, sunt din romania unde exista si alti oameni diferiti de cei care cersesc pe strazile tarragonei, diferiti de cei cersesc in gara din barcelona-sants. oameni ca studiaza, care muncesc, care se straduie, care se zbat, care viseaza sa o duca mai bine, lume care vrea si face schimbari, lume care isi bea cafeaua in cafenele elegante, lume care nu cerseste, lume care citeste poezie, lume care se plimba in parcuri, lume care uraste si lume care iubeste. este o lume, mereu surprinzatoare, vorba sloganului. te surprinde cu bune si rele si e romania. nu scriu o declaratie de dragoste. e o lume cu caini vagabonzi pe stazi si hoti de buzunare in autobuze, o lume cu azile de batrani care arata ca niste case parasite, dar o lume orisicat. si cu toate bune si relele si este parte din EU.
un coleg din tara bascilor mi-a spus astazi ca romania nu este deloc cunoscuta in spania, nimeni nu stie nimic despre romania decat ca are femei cu copii in brate care cersesc. asta e imaginea romaniei. ce face romania sa o schimbe? nimic. sau poate face. eu sunt la un master unde le explicam studentilor din grupa diferenta dintre erezie si secta si subtilitatile eucaristiei. este si asta o schimbare. colegul meu basc nu stiu daca a perceput ca in romania mai e si altceva decat cesatori.

in romania sunt si oameni bine educati. m-am abtinut a-i spune ca imaginea mea despre basci e ca pun bombe in aeroporturi si ca sunt toti niste teroristi.