Silvia Tuvene. Muza

m-am trezit astazi cu noaptea in cap. am lucrat, m-am dus in vizita. sa ma duc in vizita am luat autobuzul 104. aglomerat, dar decent, acceptabil, se putea trai. era 8.00-8.30 dimineata.

la intoarcerea din vizita am asteptat acelasi 104. primul care a sosit in statie era prea full sa ma pot urca in el. al doilea muuult mai liber. am si aflat de era liber. un tip isi scosese pantofii (deh! caldura mare) si aerul era cam rarefiat. am coborat la prima statie sa astept un alt 104. vine fara prea mare intarziere. ma urc. se poate respira macar, desi e aglomerat.
la o statie un nene in varsta vrea sa coboare. toata lumea squeeze!!! dar nu, omul nu este multumit asa ca incepe sa iti faca loc cu bastonul. pe mine m-a nimerit pe piciorul stang.

mai departe lumea vocifera ca soferul merge mult prea lent.

the country were old people are crazy and poke you with their walking sticks, the young ones take off their shoes and the drivers feel like crusing when there’s no fucking traffic. long live!

am vazut ca jurnalul national a scos o editie de colectie gil dobrica, evident, dupa ce a murit. oare de ce trebuie sa moara lumea ca sa ne amintim de unii sau altii?

a murit octavian paler. vestea aici

in vara lui 2004 am primit cadou de la prietena mea luiza poezia avem timp.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu. Continue Reading »

azi m-am trezit devreme, pe la 3 a.m. bad dreams. urasc insomniile, stiu ca nu e prima data cand mentionez lucrul asta. ma enerveaza cel mai mult starea de claustrofobie si aia de vertigo. cel putin asa e la mine

cafeaua ca si alta data imi da un sentiment de trezie sau cel putin este un mic gest pe drumul trezirii. in cafetiera cafea de ieri. o torn in ceasca, mi-e prea lene sa fac alta, pun si lapte, … ma uit in ceasca. arunc in chiuveta insomnia de ieri, pun cafea proaspata. beau incet cate o gura in timp ce imi scriu mailurile dis-de-dimineata.

acum, afara e lumina. mi-e dor sa ma uit pe geam. parcul e verde. afara pare rece. si parca mi se face somn.

ieri am facut stirea, azi am yahoo insider s-a transformat in yahoo messenger for the web.

in spania am folosit ceva asemanator, parca se  chema ebuddy sau ibuddy. nici nu mai stiu. hated it, that’s something i know for sure!

poate yahoo mess pentru web o sa fie o alta istorie. are tab-uri si complete archive ale tuturor conversatiilor avute vreodata, nu doar de pe un comp anume. poate are si optiunea search in arhiva, ar fi o binecuvantare.

modernismul a adus si promovat noutatea. acum NOU cred ca este cel mai folosit cuvant in marketing si publicitate. pana cand oare? postmodernismul nu a reusit sa opreasca extinderea conceptului, desi deviza “totul a fost spus, nimic nou sub soare”, promitea multe. promisiuni pe care de altfel le-a si respectat daca citesti un roman de john fowles.

dar NOU ca entitate lingvistica este o plaga de care nu cred ca vom scapa vreodata.

vremea de afara aduce mereu poezia in lecturile mele. astazi este din nou randul lui neruda. poemele lui sunt absolut fermecatoare.

Don’t go far off, not even for a day, because –
because — I don’t know how to say it: a day is long
and I will be waiting for you, as in an empty station
when the trains are parked off somewhere else, asleep.

Don’t leave me, even for an hour, because
then the little drops of anguish will all run together,
the smoke that roams looking for a home will drift
into me, choking my lost heart.

Oh, may your silhouette never dissolve on the beach;
may your eyelids never flutter into the empty distance.
Don’t leave me for a second, my dearest,

because in that moment you’ll have gone so far
I’ll wander mazily over all the earth, asking,
Will you come back? Will you leave me here, dying?

cand aveam timp imi placea sa imi permit o cafea de dimineata. de obicei era intr-o cafenea undeva pe la universitate. black coffee and french croissant.

nimic special, doar ca era un moment sa visez cu ochii deschisi la ziua pe care o traiam si la cele pe care am sa le traiesc. era reconfortant sa vad lumea intr-o alta aura, printre aburii de cafea.

o cafea ca oricare alta, dar era acompaniata de o senzatie unica de vitalitate.

nu am mai scris demult. de ce? pentru ca nu am mai avut timp si energie, pentru ca e asa cum zice razvan exarhu si nu numai el .

in viata trebuie sa te realizezi. cuvant mare, presiune si mai mare: de la parinti, frati, profesori, societate si mai stiu eu cine. care te judeca toti dupa propriile lor tipare imbecile si asteapta ceva de la tine. asteapta sa te realizezi. ce inseamna sa fii realizat? o definitie subiectiva, care difera de la persoana la persoana.

pentru unii inseamna sa lucrezi intr-o multinationala, sa intri la ora 9 la serviciu si la ora 18 sa te duci acasa, sa ai telefon, laptop si masina de la firma, sa te duci in teambuilding unde inveti sa intelegi si sa te lasi patruns de ideile destul de searbade care alcatuiesc filozofia semi-docta a companiei. pentru altii inseamna sa fie sefi, sa simta cum macar pentru o zi sunt dumnezei, pentru altii insemna sa cumpere muuulte lucruri, daca ar putea sa se mute intr-un magazin si viata sa fie un etern shopping, pentru altii insemna sa aiba bani. banii sunt masura tuturor lucrurilor si a intregului succes, daca ai bani esti realizat, esti respectat. daca ai tv, microunde si filtru de cafea luate in rate, esti realizat. pentru altii inseamna sa ai prieteni, pentru altii sa ai o familie. pentru unii inseamna o pozitie sociala “respectabila”, intr-o ierarhie mai putin respectabila.
realizarea mea, nu e a voastra si invers. nu ma intereseaza nici banii multi, nici masina, telefonul sau laptop-ul, nici pozitia sociala . nu vreau sa fiu un om al lumii noi, eu vreau sa am macar iluzia libertatii.
word of wisdom, vorba lui monty brogan din a 25-a ora: fuck me? fuck you!