Silvia Tuvene. Muza

pe netcamp.ro era mentionat faptul ca inregistrarea participantilor se face incepand cu ora 8 a.m., pentru ca toata tarasenia incepe la ora 9.00 trecute fix. well, needless to say, s-a intarziat; pe la ora 10.00 s-a urnit totul. fie si asa.

printre vorbitori managing partner-ul de la Kondiment Conversion, nimeni altul decat primul meu coleg de banca din clasa I primara. it’s a small, small world

poze si detalii despre conferinta gasiti pe zoso.ro

se cauta oamenii cu entuziasm. mult entuziasm. mai simplu: se cauta oameni creduli. cum iti pastrezi entuzismul neconditionat, mai ales atunci cand gandesti prea mult? oamenii entuziasmati sunt oamenii care nu stiu sa citeasca mai departe de un discurs gaunos. entuziasmul inseamna sa iti pui toata credinta intr-un lucru/filozofie/om/oameni. ma intreb eu cine mai poate sa se increada in cineva/ceva zilele astea?

publica i-a adus in romania pe cei doi oameni din spatele funky business. conferinta a fost sustinuta de o regie bine pusa la punct de jonas ridderstråle and kjell nordström.

am recitit amintire de rainer maria rilke in traducere de blaga. ramane traducerea mea preferata si una dintre poeziile de pe raftul intai, care reuseste sa ma surprinda de fiecare data cand o citesc.

de ce ar vrea cineva sa bea o cafe latte decaf cu lapte de soia? la ce i-ar folosi? mai bine bei apa

am fost in misiune de serviciu in belgia, sau mai bine zis in bruxelles, caci se pare ca orasul este o lume aparte, diferita de tara din care face parte.

sunt mai multe lucruri care te frapeaza inca de la aeroport, cum ar fi coada pe trei randuri pentru taxiuri yeap, am stat la coada sa iau taxi-ul. un nene dirija traficul de taximetere si oameni in mod eficient. nici un blocaj, nimic. in orice taxi te-ai urca, tarfiul este acelasi.

iesind din aeroport am descoperit ca in bruxelles este soare da, soare! dar am aflat ulterior, si din spusele altora si pe pielea mea, ca a fost un accident. maximele vara sunt de 18 grade, iar daca nu ploua este sarbatoare.

bruxelles are red light district. l-am descoperit din intamplare, caci hotelul era asezat chiar langa gara de nord, unde era si cartierul cu pricina. pentru cei care fantazeaza cu “negrese”, a trip to brusseles gare du nord red light district and voila, problem solved. but then again, cred ca se gasesc si in bucuresti

centrul orasului este impanzit de chocolateries. am vazut atatea specialitati de cicolata, incat nu cred ca am sa mai mananc ciocolata pentru foarte multa vreme. dupa chocolateries sunt magazinele de dantele. in orice caz lumea stie sa vanda si sa atraga turisti.

in brussels, c’est chic etre ecologique. am fost intr-un magazin cu produse organice, un fel de plafar de la noi. la casa aveam nevoie de doua plase. tipa de la casa ii spune tipei cu care eram, ecologista hard core: mais madamme, c’est ne pas ecologique!!! so, fie iti aduci traista proprie, fie pleci cu produsele in mana.

am fost la un restaurant vegetarian, cu specific tibetan (cred ca tibetan era). un bar de salate si mancaruri fara carne, iar pentru 18 euro iti umpli farfuria de cate ori vrei. nice!

transportul in comun este promt si neaglomerat, mai putin vinerea cand distantele devin infinite din cauza aglomeratiei. in rest in oras se circula si cu 100 km/h. some treat!

cladirile parlamentului european si cladirea comisiei sunt ridicol de mari si neatragatoare. in PE este si o pata de culoare, barul in care se serveste cafeaua – mickey mouse – cu scaune colorate in galben, verde, albastru si rosu aprins.

este un fenomen pe care il observ din ce in ce mai des cu filmele. ascultam de curand johnny cash si mi se parea ca in filmul cu distributia winterspoon & phoenix muzica lui johnny cash suna mult mai bine. si parca modul in care cei doi au reusit sa interpreteze cuplul cash & carter ne face sa credem ca asa erau in realitate cash si june carter. parca viata cuplului real nu mai are nici o importanta, ce ramane este interpretarea memorabila a celor 2 actori. sau memorabila promovare a filmului.
la fel s-a intamplat cu romanul the english patient, al olandezului michael odaatje (god, that’s a difficult name!). ecranizarea cartii a fost mult mai buna decat insasi cartea, astfel ca romanul a trecut pe locul secund. asa se intampla si cu harry potter.

maine este halloween. tin se mentionez ca nu este o satbatoare americana, ci una veche europeana, de pe vremea celtilor. doar ca americanii, in good american fashion, i-au adaugat o componenta de marketing puternica. halloween este seara tutor sfintilor, noapte in care era o sarbatore a mortilor. so … de aici the funny/creepy costumes.

cred ca toate lucrurile se fac la timpul lor si mai cred ca inveti ceva de la toate persoanele pe care le cunosti. citeam pe mentorship ca angajatorii doresc oameni cu experienta si ca studentii care au muncit in timpul facultatii au mult mai multe sanse de a se angaja decat cei care sunt toba de teorie. e adevarat ca la job inveti chestii practice si utile. asta depinde de job. la unele job-uri te chinui sa nu uiti lucrurile utile pe care le stiai de la scoala.
toate sfaturile intelepte ale oamenilor care nu au dat pe la scoala sau care nu au facut o facultate pe care si-au dorit-o: nu iti pui diploma de gat, nu te intreaba nimeni cu cat ai terminat facultatea, sunt adevarate, dar doar intr-o anumita masura. a avea o educatie nu inseamna sa fii toba de teorie, inseamna sa fii om (in sensul renascentist al cuvantului), un om desavarsit, nu un om care castiga bani sau care stie sa faca o anumita meserie. orice muncitor calificat are o meserie, o facultate nu te califica, o facultate te desavarseste. daca vrei calificari te duci la scoala de meserii. acolo inveti cum sa cosi, sa sudezi si sa manuiesti o macara. nu trebuie sa pierzi 5 ani din viata incercand sa inveti o meserie la facultate. la facultate inveti cum sa iti folosesti mintea si sa nu impotmolesti intr-un banal caz concret, sa poti vedea un sistem si nu doar componentele lui, in principiu o facultate buna reuseste sa te invete sa gandesti.pornisem de la faptul ca la sfasitul anilor de scoala ti se cere experienta fara de care nu poti face nimic. lucru indreptatit, dar … nu tocmai. mai toate companiile vor sa angajeze studenti, pentru ca studentilor nu le pasa de nimic – muncesc pe bani putin si muncesc mult, fiindca sunt tineri si au energie sa lucreze.

studentii, mai ales cei tineri, se indreapta spre joburi care le aduc un oarecare venit. este incredibil cum accepta orice slujba, nu conteaza ce e, atata timp cat le aduce bani. eu cred ca studentii ar trebui sa se indrepte mai mult spre voluntariat, spre part time-uri, spre chestii care le solicita mintea si unde pot aplica ceea ce invata la facultate. pentru ca altfel una dintre cele doua directii este pierduta. nici nu inveti cu adevarat pentru facultate, nici nu poti fi mereu la un job care poate te pasioneaza.

so, eu nu cred ca in timpul facultatii trebuie sa muncesti (full time job), eu cred ca trebuie sa inveti. mi se pare ca intr-un an de munca poti invata cam tot ce e de invatat la un job entry level. nu acelasi lucru il pot spune si despre facultate. intr-un an nu inveti cat pentru 5.

de curand am auzit pe cineva zicand ca vrea sa se mute din bucuresti. si mie imi vine cateodata, prea mult zgomot, prea mult praf, prea mult … prea mult. din pacate, cred ca cei care au orasul in sange nu au nici o sansa sa se adapteze in alta parte. pe langa haosul din trafic si agitatia zilnica, exista si alte lucruri, lucruri frumoase pe care nu mai avem timp sa le observam. in orasele mari se intampla mereu cate ceva: o lansare, un concert, un spectacol de opera. e o efervescenta specifica oraselor mari.

problema bucurestiului consta in oamenii care locuiec in acest oras si habar nu au de ce inseamna bucurestiul, nu cunosc nici macar cele mai importante strazi sau repere culturale.

primii care habar nu au ce este bucurestiul si ce frumuseti poate revela el sunt studentii. ei sunt cei care sunt lipsiti de orice fel de curiozitate intelectuala sau sensibilitate la frumos. de fapt gresesc, in ultima vreme se pare ca studentii sunt de 2 feluri: unii patrunsi de misia lor, prea patrunsi si ridicoli in lipsa lor de “contact cu realitatea”, iar altii nu au nici cunostintele minime de a fi elevi de gimnaziu, daramite studenti.

in locul balurilor bobocilor pentru studenti, sau pe langa balurile bobocilor, ar trebui organizate, pentru studentii straini si pentru cei din provincie, tururi culturale ale orasului.

de curand am trecut pe lipscani, arata rau. mai ales acum renovat. cine si-ar fi imaginat un centru vechi fara piatra cubica? iata ca se poate, acum este cu dale si piatra cubica, culmea unui prost gust grotesc. paneluri de lemn care incadreaza informatii despre bucurestiul vechi; de lemn?… mai e mult pana departe