dezastre urbane
silvia on Feb 12th 2009
astept ziua in care titlurile ziarelor vor inregistra dezastrul in cuvinte paroxistice, astept ziua in care oamenii vor rabufni in acest oras care nu mai are spatiu vital. astept ziua in care un piton va lua obiect care ii va veni la indemana si il va arunca fix in luneta masinii oprite la semafor pe trecerea de pietoni. astept ca violenta sa rabufneasca la altcineva si nu la mine, pentru ca nu stiu ce as face dupa aceea, adica nu stiu cum mi-as asuma gestul de a fi spart parbrizul unuia pentru ca tot claxona in disperare, desi era a douazecea masina la un semafor de altfel blocat
aseara in intersectia de la hala traian, 2 indivizi jucau fotbal pe o parte si alta a strazii traian. mingea se oprea pe sub rotile tramvaielor, in parbrizele masinilor sau in capetele pietonilor.
nimeni nimic, toata lumea injura surd si cu toate astea mai e foarte putin pana cand unul o sa izbucneasca. ce are sa fie atunci?
Filed in miscellaneous | No responses yet
prea mult fum
silvia on Feb 12th 2009
ma gandeam de curand ca dintre toate orasele europene pe care le-am vizitat, de departe bucurestiul este raiul fumatorilor. la tv am auzit o tanti patroana ca ea a amenajat locuri mai multe pentru fumatori in sabiliment pentru ca sunt mai multi fumatori. stimata doamna, ideea intregii legi este sa nu incurajeze fumatorii, ba chiar sa ii descurajeze, si mai ales sa ii protejeze pe nefumatori. legea spune ca fumatul este interzis in locurile publice inchise. dumitale ti se face doar o concesie ca mai poti avea fumatori in stabiliment.
de altfel legea este o lege pentru prevenirea si combaterea efectelor fumatului, deci argumentul mega idiot cum ca ar exista mai multi fumatori decat nefumatori nu sta in picioare si nici macar nu poate fi numit un argument. poate fi considerat chiar un argument sa interzici fumatul, tocmai pentru ca sunt prea multi fumatori.
toate masurile luate: pachete de tigari cu mesaje, cu poze, interzicerea fumatului in locurile publice inseamna un singur lucru: fumatorii nu se pot lasa singuri de fumat, asa ca ii ajuta UE si implicit RO.
mi se pare absolut culmea este numarul mare de restaurantele mai mici de 100 m2 care s-au declarat fumatoare. si mai mult mi se pare o chestie tipic romaneasca, numai noi putem fi atat de idioti incat sa nu ne dam seama ca e de rahat sa respiri fum cand mananci si aici ma refer strict la restaurante.
nimeni nu atenteaza la marele mit al cafelei cu tigara, desi e un mit de care te poti lasa lejer, fie de cafea fie de tigari.
lucrul cel mai grav este ca nu ingrijoreaza totusi pe nimeni la nivel de consumator ca sunt mai multi fumatori decat nefumatori.
Filed in miscellaneous | No responses yet
ce s-a intamplat cu jurnalele intime?
silvia on Jan 5th 2009
oare cati dintre noi mai tin jurnal intim? stiu ca sunt blogurile, care nu sunt jurnale intime, dar suplinesc functia. eu ma refer aici la jurnale scrise pe hartie. cei care au un blog-jurnal scriu sub cu totul alte presiuni si din cu totul alte impulsuri decat cele ale unui om care tinea un jurnal intim de sertar. presiunea numarului cititorilor, numar pe care il verifici zilnic sau nu, optimizarea SEO, indexarea motoarelor google si mai stiu eu ce sunt cateva dintre lucrurile de care tii seama atunci cand esti out in the open. simti presiunea – in sensul ca cititorii te trag de maneca.
un jurnal publicat as you go along, inseamna sa si infrunti publicul sau chiar sa iti modelezi jurnalul dupa publicul pe care il citeste. un jurnal publicat in timpul vietii inseamna poate o redare mai fidela la cald a evemintelor, dar o povestire a faptelor fara nici o cenzura nu e cel mai intelept lucru pe care il poti face.
jurnalele intime, de regula, se publica atunci cand autorul lor nu mai exista decat ca narator. iar atunci publicul ramane surprins, impresionat, socat sau confirmat in asteptarile lui despre autorul real.
eu sunt un mare fan al jurnalelor pe hartie. imi aduc aminte cum vanam prin librarii caiete mai acatarii sa serveasca scopului de jurnal. ma certam cu toate libraresele incercand sa le explic ca vreau ceva …un caiet, dar nu de scoala si nu studentesc … apoi cautam si o unealta de scris, care si ea trebuia sa fie intr-un anumit fel: sa scrie negru, sa scrie subtire, cerneala sa nu se imprastie pe hartie, sa nu lase urme …
au inlocuit blogurile jurnalul intim? mai scrie cineva jurnal? eu tin de anul asta din nou trebuie sa mai caut doar ceva de scris demn de gandurile mele ascunse privirii altora.
Filed in miscellaneous | 2 responses so far
live text?
silvia on Dec 6th 2008
cred ca este sintagma cea mai enervanta din toate cate circula, dupa ignobilul “ca si” omniprezent pe buzele tuturor cretinilor “cu pretentii” care vorbesc limba romana . revenind la live text, adica ce va sa zica asta? o stenograma? o inregistrare pe reportofon? nu, e pur si simplu o struto-camila. stenograma sau inregistrarea sunt singurele metode care consemneaza textul in timp real. altfel nu poti vorbi de live text / live blogging or any other type of live crap care ia forma scrisa. textul prezentat ca live text este rezumat, editat, schimbat, truchiat sau redactat pentru a fi publicat. rezultatul este cu totul altul decat ceea ce a enuntat emitatorul. tu, receptorul mesajului si producatorul live text-ului, l-ai decodificat si redat in alta forma si foarte probabil cu un alt inteles. totul a fost filtrat de interesele si puterea ta decodificare. putere de decodificare care variaza si este nuantata in functie de educatie, cultura, etnie, l’air du temps, etc… live text este doar o aberatie!
Filed in miscellaneous | No responses yet
vincit!
silvia on Dec 6th 2008
am perseverat si intr-un final, care s-a lasat asteptat, am gasit niste agende satisfacatoare. una bazata pe opera lui jack vettriano, iar cealalta pe opera lui klimt. din pacate nu am gasit agenda mult cautata, dar macar cele gasite sunt de la teneues. pe cea cu klimt am mai avut-o deja in anii trecuti. s-a schimbat doar anul, in rest e la fel. foarte marquez-ian din partea mea
Filed in miscellaneous | 2 responses so far
i feel today will last forever
silvia on Nov 25th 2008
and not in a good way! am senzatia ca este cea mai lunga zi din an, timpul parca a incremenit. de fiecare data cand ma uit la cadranul ceasului, ma uimeste aceeasi incremenire. timpul nici macar nu se taraste, sta. s-a oprit evervant de sfidator in loc.
Filed in miscellaneous | 2 responses so far
damele super(stitioase)
silvia on Nov 14th 2008
ma distreaza sa vad tot felul de moazele si dame imbracate cu mare grija, urmand indeaproape ultimele tendinte in moda si stil. imi place sa le privesc: sunt mandre si pline de ele si sigure ca alegerile fashioniste sunt impecabile. cred ca la un anumit moment iti starnesc un mix de gelozie si invidie. la o privire atenta vezi ca siguranta lor nu vine de la haine, ci este un ajutor divin. pe langa bijuurile de aur sau margelele laice, se intrevad fie bratari cu bobite de la nu stiu ce manastire, fie amulete menite sa alunge raul si sa le protejeze, chiar daca acum nu mai fac parte dintr-o societate traditionala. se pare ca mentalitatea a ramas una traditonala, sa nu fiu rea si sa spun provinciala, desi traditionale e prea mult, caci traditia este un lucru laudabil.
Filed in miscellaneous | One response so far
fuck zu!
silvia on Nov 12th 2008
reclame cu who is zu? mi-au agresat simturile inainte de lansarea propriu-zisa a dictaturii bunei dispozitii. personal, mi se pare ca a fost o campanie prea agresiva sa mai poata lasa loc bunei dispozitii. am incercat sa ascult si dimineata dementa cu buzdugan si morar, aceeasi pereche de la zu, si am avut aceeasi impresie de dictatura, dar nu a bunei dispozitii. dictonul less is more are un sambure de adevar incontestabil, iar umorul in tuse groase nu poate provoca dispozitie nimanui, poate doar indispozitie.
Filed in miscellaneous | No responses yet
eduard al III-lea (post)modern?
silvia on Nov 12th 2008
am fost aseara la eduard al III-lea, ultima piesa atribuita lui shakespeare, pusa in scena la tnb in regia lui alexandru tocilescu, iar in rolul principal cu ion caramitru.
ma asteptam sa ma impresioneze mai mult, atat textul piesei, cat si actorii. textul nu m-a convins, ca ar fi al lui shakespeare, dar e adevarat ca nu am citit-o in engleza. eduard al III-lea a fost integrat in prestigioasa editie complete works of william shakespeare publicata de oxford university press. drama shakespeariana nu mi-a lasat sentimentul extraordinarei unitati pe care o au restul pieselor. este, din contra nelegata, iar personajul istoric atat de important pentru istoria anglieie este neconvingator. atat discursul lui, cat si interpretarea lui de caramitru. eduard al III-lea este cel care a inceput prin incursiunile lui in franta si prin pretentiile lui la legitimitatea coroanei frantei, razboiul de 100 de ani, care a durat mai bine de 100 de ani
un prim episod care face nota discordanta este povestea de iubire intre eduard al III-lea si contesa de salisbury. poveste credibila si lipsita de justificare in planul logicii actiunii. secventa iubirii este singulara si izolata in piesa, contesa aparand doar in prima parte a piesei. de altfel tema iubirii nu este tema centrala a piesei, ci onoarea si cuvantului dat sunt. legea cavalereasca guverneaza relatiile, inclusiv pe cea de iubire, desi iubirea regelui pentru contesa nu este una curteneasca.
punerea piesei in scena a fost o desfasurare de forte – efectul a fost pe masura, iar daca ar fi fost secondat de jocul actorilor, probabil ar fi fost mai mult decat o piese interesanta, ci una de revazut.
decorul, costumele, ilustratia video si grafica au fost impecabil realizate si executate. pacat ca piesa a durat prea mult si nu a avut puterea sa tina publicul captivat pentru atat de mult timp. la un moment dat am avut insa senzatia ca lucrurile nu au fost duse pana la capat. interpretarea fiind undeva la granita dintre traditional si modern.
p.s. sala mare a tnb este in reconstructie. sper ca vor lua in calcul si refacerea scaunelor. mersul la teatru nu ar trebui sa fie un chin. sau cel putin scaunele teatrului nu ar trebui sa fie instrumente de tortura.
Filed in miscellaneous | One response so far
sunetul tacerii
silvia on Nov 7th 2008
am fost sa la teatrul national sa vad sunetul tacerii, spectacol care m-a surprins placut. un spectacol “fara vorbe, ca de vorbe m-am saturat” (cuvintele apartin catalinei buzoianu, care statea pe scaunul alaturat). sala plina, vorba vine sala caci sala mare a TNB-ului este in renovare, iar ceea ce am vazut era mai mult o improvizatie: scaune, schele intr-o constructie care parea subreda mai ales pentru toata lumea care venise. spectacolul a meritat, sala plina peste poate, oameni care au stat inclusiv pe jos.
actorii au fost extraordinari, sa tii un public interesat 3 ore fara sa scoti nici un cuvant, e mare lucru. muzica a foarte bine aleasa si a redat intru totul aerul anilor flower power.
aplauze
Filed in miscellaneous | 3 responses so far