Silvia Tuvene. Muza

cine a citit ghidul nesimtitului stie despre ce vorbesc. viata la bloc este o aventura. mereu e o teava sparta, liftul stricat, iar daca nu e stricat e murdar, administratorul fuge cu banii, oamenii raman fara apa rece, apoi fara cea calda, apropitarii se gandesc sa vanda, caci ce rost are sa traiesti la bloc, daca nu ai toate facilitatile din lume.

modernismul a adus in lumea romaneasca blockhaus-ul, iar comunismul l-a popularizat (- estetica). de atunci, toata lumea a visat sa sada la bloc, acum vad ca este o tendinta inversa: lumea isi descopera individualitatea, si vrea la casa. motivul: sa nu te streseze vecinii.

ei bine, vecinii sunt primul si singurul inconvenient real in toata aventura oraseanului. vecinii pot fi cocalari, manelari, scandalagii, atat de gurmanzi si infometati, incat fac gratar la ghena (sic!), traiesc pe holul blocului, iar acolo unde permite situatia in curtea blocului/spatele blocului.

vecinii sunt o loterie, ai noroc si dai peste niste oameni care sa fie in parametrii normali, l-ai apucat pe dumnezeu de picior, nu, atunci … you’re fucked!

da, viata la bloc ar fi comoda, confortabila si oarecum fara griji fara vecini, dar …

astazi este sfantul ciprian si la biserica zlatari, unde sunt moastele sfantului, miroase a busuioc, a crizanteme si a ceara calda. este lume si multa agitatie. oamenii au venit cu flori si e un spectacol sa vezi atat de multa lume stransa la un loc, unita de ceea ce se cheama credinta. sau de ceea ce crede ca e credinta. am avut, nu demult o discutie despre credinta. e greu sa te lupti cu credinta oamenilor. fie ca e sfantul ciprian, fie ca e un oracol grecesc, lumea va crede. pentru ca face parte din firea omeneasca, creierul uman are o functie religioasa – dovada toate miturile, riturile produse de-a lungul timpului.

astazi se deschide racla in care se afla moastele sfantului, credinciosii incojoara biserica si depun flori la racla sfantului. toate se intampla intre blocuri si masini si in prezenta nelipsitilor cersetori.

sfantul ciprian a fost un sirian bogat si un vrajitor de temut. astazi este un sfant care ii ajuta pe oameni sa scape de vraji si farmece sau le ajuta pe tinerele fete sa se casatoreasca e un exemplu de cum se “recicleaza” credintele pagane.

p.s. fetele nemaritate si doritoare de maritis, pot sa dea iama, poate sfantul face un miracol

incepand cu anul acesta sunt doctoranda la scoala doctorala de studii literare romanesti. cercetarea pe care o va fi dedicata romanului interbelic.

ma asteapta 3 ani de munca de cercetare, sper sa fie 3 ani frumosi, plini de idei bune si de inspiratie

pe selari colt cu splaiul independentei apare un nou restaurant, hanul berarilor interbelic (fosta casa bucur). nu se stie inca ce va fi, dar afisul anunta (la inceputul lui octombrie) hanul berarilor interbelic (fosta casa bucur).

mi se pare extrem de interesant ca, desi singurul han care supravietuieste in bucuresti este hanul lui manuc, imaginea hanului bucurestean este foarte puternica. hanurile bucurestiului au apus incet, incet, in perioada interbelica fiind aproape exclusiv inlocuite de hoteluri, dar iata ca bucurestiul este inca un oras al hanurilor. poate ca imaginea bucurestilor este mai mult orientala, decat europeana. dar, pe de alta parte berea este un produs european; asociata cu hanul obtinem o imagine tipic bucuresteana, de melanj indedit si cateodata surprinzator.

mai multe detalii despre viitorul restaurant aici

base e simpatic. daca as fi in targetul lui l-as vota. da de lucru atator oameni din presa, care intorc pe toate fetele tot ce zice stimabilul si in consecinta il realeg il fac sa fie reales.

dar, lasand asta la o parte, e adevarat ca omul stie sa se pastreze in centrul atentiei. una dupa alta – legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare, si apoi pleasca parlamentului unicameral. si apoi pleasca internelor.

nu ma pricep la politica, dar mai putini parlamentari nu inseamna mai putina coruptie, ci un base simpatic (refurbished) si coruptie mai mare pe cap de parlamentar.

anyway, strategiile politicianului imi aduc aminte de scriitori din vremea comunistilor. cei care voiau sa publice fara prea multe compromisuri, inserau niste pagini cu adevarat socante pentru deruta cenzorului (iar socant nu era doar un cliseu lingvistic); atentia cenzorului era pacalita de virulenta limbajului, sau de imaginile erotice si nu se mai abatea asupra altor pagini poate la fel de “periculoase”, dar nu atat de evidente. autorului i se cerea sa elimine paginile “soparle”, si astfel opera era publicata.

revenind la base: am sa ignor toata vorbaria goala despre parlament unicameral, legi care irita clerul si laicii deopotriva si am sa ma duc la vot. am sa ma duc la vot, sa nu il votez pe el.

o initiativa admirabila, pe care o voi povesti cui vrea si cui nu vrea sa ma asculte

sper din tot sufletul sa aiba succes. detalii aici

cea mai savuroasa descriere a ce este si ce vrea twitter de la vietile noastre, o face tudor chirila, in bed for love.

de retinut ca pe “pe Twitter imbecilitatea poate lua forme sintetice si asta e pana la urma o sursa de amuzament”

mes semblables, – mes frères! va vad in fiecare zi la metrou si sa v-o supun pe aia dreapta: mi s-a luat de voi! acum ca a venit toamna voi merge mai mult pe jos si ma voi bucura de alti oameni, alte fete.

ca toate lucrurile rele, “la vieillesse est une chose qui arrive aux autres” ( contesa de noailles)

intr-un interviu acordat pentru observatorul cultural, matei martin sustine ca:

“această democratizare (excesivă, agresivă) a jurnalismului cultural e, pînă la urmă, nocivă. trebuie păstrate nişte ierarhii, iar blogosfera nu face decît să erodeze acele voci care contează. Sigur, există bloguri interesante, [...] dar cred că, în ansamblu, blogosfera e doar o supă rece şi diluată.”

tind sa fiu de acord