Silvia Tuvene. Muza

Por ti junto a los jardines recién florecidos me duelen los perfumes de primavera.

He olvidado tu rostro, no recuerdo tus manos, cómo besan tus labios?

Por ti amo las blancas estatuas que no tienen voz ni mirada.

He olvidado tu voz tu voz alegre, he olvidado tus ojos.

Como una flor a su perfume, estoy atado a tu recuerdo impreciso.

Estoy cerca del dolor como una herida, si me tocas me dañarás irremediablemente.

Tus caricias me envuelven como las enredaderas a los muros sombríos.

He olvidado y tu amor y sin embargo te adivino detrás de todas las ventanas.

Por ti me duelen los pesados perfumes del estío: por ti vuelvo a acechar los signos que precipitan los deseos, las estrellas de fuga, los objetos que caen.

Pune-ma ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe bratul tau;
caci dragostea e mai tare ca moartea,
si gelozia este neinduplecata ca locuinta mortilor

am inceput sa citesc de curand nadine gordimer: the pickup. tehnica narativa este foarte interesanta, nici actiunea nu e mai prejos. va tin la curent. iar am luat prostul obicei sa citesc mai multe carti in paralel. acum ma delectez cu nadine gordimer: the pickup, julia kristeva: moarte la bizant, ion vinea: venin de mai, pascal bruckner: euforia perpetua, amin maalouf: primul secol dupa beatrice

a aparut la humanitas o noua editie a studiilor despre iubire a lui jose ortega y gasset. era si timpul! am tot cautat-o peste tot: prin librarii prafuite si uitate de lume, prin anticariante cu miros de mucegai si am rascolit intreg orasul pentru o editie, fie ea si la mana a doua. retiparirea ei este ca o sarbatoare, ma incanta sa am aproape o carte pe care am rasfoit-o si consultat-o de atatea ori. este scrisa cu fina inteligenta si ascutime a mintii, putin anti-feminista, dar o carte desavarsita din mule puncte de vedere.

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

am terminat de curand in intimitatea secolului 19. marturisesc o mica, dar foarte mica dezamagire: mult, prea mult documentata. dupa absolut cuceritoarea Intoarcere in Bucurestiul interbelic, Ioana Parvulescu face un salt mai departe in timp si recreeaza intimitatea secolului 19. pentru pasionatii de istorie si literatura, sau poate ordinea ar trebui sa fie inversa, este o carte impresionanta prin minutioasa cercetarea a arhivelor si memoriilor din vremea respectiva. m-a surprins lumea asta atat de diferita de lumea mea, atat de diferita de de secolul 21: fara net, fara telefon mobil, fara electricitate, fara radio. olume care credea cu tarie in viitor, o lume cu un optimism debordant. meritul cartii, fara indoiala este acela de a aduce in prim plan personaje feminine care pana acum ramasesera in umbra: Maria Rosetti, Ana Davila, Iulia Hasdeu (avea jurnal de la 7 ani!!!).
si stilul cartii este unul adaptat epocii, plin de neologisme care nu se stabilizasera inca la o forma sau alta, grafia oscilanta, latinisme excesive. una peste alta, merita citita. odata ce treci peste aerul vag documentar, este o carte minunata.