Silvia Tuvene. Muza

surprizele la inceput de 2009 in materie de filme sunt cum nu se poate mai placute. pierdusem speranta in ultima vreme ca am sa mai vad un film care sa imi faca placere prea curand.

nu stiu daca pentru valoarea lor intrinseca sau doar in comparatie cu filmele deplorabile pe care le-am vazut, dar recomand calduros:

vicky cristina barcelona – pentru a vedea o vara catalana, torida si plina de pasiune, not to mention jocul lui javier bardem si penelope cruz

the reader – pentru a vedea ca umanitatea (nu) salasuieste peste tot si pentru ca uneori unii oameni ne marcheaza destinul pentru totdeauna. fie ni-l modeleaza de la un capat la altul, fie vin la sfarsitul desavarsirii proprii si incununeaza cumva experienta de viata.

revolutionary road – un film despre cum oamenii prefera de multe ori visul in locul vietii.

in materie de carti recomand despre seductie si leonardo- codices & machines

aseara mi-am adus aminte de cate am uitat: franturi, versuri, cuvinte din diferite limbi, oameni. unele lucruri pe care le-am dat uitarii nici macar nu le regret. pe altele insa le caut din nou fie pe google , fie prin carti, fie ma fortez sa gasesc in vreun colt al memoriei si nu reusesc sa mi le amintesc. dar in diverse momente ale zilei sau chiar inainte sa adorm imi bine in minte lucruri care m-am framantat toata ziua, dar pana dimineata le uit.

astazi mi-am adus aminte de the english patient, film pe care l-am vazut de peste 35 de ori cap coada, si probabil de peste 50 de ori doar fragmente, deci un total de apoape 85 de ori give or take. mai am putin si bat suta as putea sa ii dau sfaturi lui Anthony Minghella, iar daca ar trai probabil as face-o. i-as sugera sa schimbe tonul unui actor intr-o scena din cele cate are filmul. in rest filmul are de toate: constructie epica (de fapt reconstructie), trama bine pusa la punct, costume, muzica, actori, subtilitate. unul dintre filmele care m-a facut sa il descoper pe herodot, pe wang wang blues, fred astaire si m-a facut sa ma indragostesc de cairo si de salurile cadrilate – tartan culoarea rosie si sa imi doresc cu ardoare un degetar de argint (inca nu mi-am luat unul).
cei de la british council cred ca mi-au pus la un moment dat ban, caci imprumutam mereu caseta, eram omniprezenta pe lista de rezervari. cartea mi s-a parut lipsita de subtilitatea filmului. e posibil sa fi fost de vina si traducerea.
ma intreb acum gandindu-ma … oare a fost varsta? oare voi mai putea simti acelasi entuziasm, avea aceeasi rabdare sa vad, sa revad un film sau sa citesc o carte?

azi la curs ne-a rugat proful sa numim 3 autori favoriti. hmm … tuff choice! am ales fowles, neruda si shakespeare. nu neaparat in ordinea asta, dar a fost un prilej sa ma mai gandesc la lucrurile pe care le-am citit in ultima vreme si la cele pe care vreau sa le citesc in perioada imediat urmatoare.

citite:

- y. kawabata: o mie de cocori, carte avuta in biblioteca, dar pe care dintr-un motiv sau altul nu am citit-o pana mai acum 2-3 saptamani. pacat, probabil mi-ar fi deschis mai devreme apetitul pentru spatiul cultural al orientului indepartat.

- y. inoue: pusca de vanatoare, la fel, o carte care a stat cuminte pe raftul bibliotecii, dar nu mi-a captat atentia pana de curand. o carte care pe mine m-a miscat si care mi-a intarit inca o data ideea ca niciodata nu cunosti oamenii intru totul, fie ei reali sau constructe/personaje literare.

- povesti erotice romanesti – cea mai interesanta mi s-a parut domnisoara bovary, un text foarte bine lucrat in randurile caruia nici un detaliu nu este gratuit

urmeaza a fi citite:

- y. inoue: maestrul de ceai – sunt curioasa

i carry your heart with me(i carry it in

i carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
i go you go,my dear;and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
i fear
no fate(for you are my fate,my sweet)i want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it’s you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that’s keeping the stars apart

i carry your heart(i carry it in my heart)

am fost la mare in vama si am stat la cort
da, ok, ok, e neobisnuit pentru mine, dar am petrecut bine. vama e frumoasa (localitatea veche si peisajul sunt placute). apa este albastra, iar cand ploua are nuante de turcuaz.

in rest acelasi litoral zgomotos, aceleasi lume si prea multe masini. se pare ca vama nu mai e ce-a fost, desi eu nu am termen de comparatie.

mi-a placut ca are humanitas. am luat de citit pe plaja: 322 de vorbe memorabile ale lui petre tutea; colectionarul, john fowles, in tara miticilor, ioana parvulescu; exista istorie adevarata? neagu djuvara.
nu mai citisem cu voce tare demult. e un exercitiu intelectual binevenit, mai ales daca ai cui citi.

gmail mi-a servit astazi quote of the day ‘who loves not women, wine and song remains a fool his whole life long’. intelepciune transmisa pe gmail posteritatii de martin luther (cel cu reforma).

- dilema veche (numarul curent) – nu o ratati. ca de obicei cei de la dilema au redactat un numar excelent. va veti regasi ca cititor in paginile revistei, caci numarul acesta este despre stres, nervi si furie. veti afla ce ii enerveaza pe actorii vietii literare si academice din romania si ca pe strada paris este un santier continuu (sursa de stres a domnului andrei plesu).

- am fost in tabiet cafe; au deschis si pe blanari, exact langa magazinul salomon. locul este primitor, chelnerii amabili si saritori, serviciul impecabil (inca nu este prea aglomerat), bauturile bine facute. iti ofera si un membership card. all in all au reusit sa faca o atmosfera agreabila.

vremea de afara aduce mereu poezia in lecturile mele. astazi este din nou randul lui neruda. poemele lui sunt absolut fermecatoare.

Don’t go far off, not even for a day, because –
because — I don’t know how to say it: a day is long
and I will be waiting for you, as in an empty station
when the trains are parked off somewhere else, asleep.

Don’t leave me, even for an hour, because
then the little drops of anguish will all run together,
the smoke that roams looking for a home will drift
into me, choking my lost heart.

Oh, may your silhouette never dissolve on the beach;
may your eyelids never flutter into the empty distance.
Don’t leave me for a second, my dearest,

because in that moment you’ll have gone so far
I’ll wander mazily over all the earth, asking,
Will you come back? Will you leave me here, dying?

in sfarsit pot citi in romana, am de unde alege, am o biblioteca la dispozitie si ma linisteste sa pot verifica anumite informatii, sa pot trage de pe raftul bibliotecii o anume carte, daca nu imi place sa o pot schimba. niciodata nu am constientizat cat de mult imi place sa citesc in romana.

am terminat saptamana trecuta paul bowles: ceai in sahara si catherine durandin: bucuresti. amintiri si plimbari. ultima o mica dezamagire, desi materialul este indedit – reda povesti, intamplari din bucuresti din mai multe perioade: interbelic, comunist, actual – ii lipseste structura, organizarea. cu toate ca abunda in anecdote si memorii personale, autoarea nu a reusit sa le dea viata cum a reusit cu destul talent ioana parvulescu.

ultima carte inceputa este a fermecatorului si inteligentului academicia si om de lume, neagu djuvara:intre orient si occident. este impresionant cata forta intelectuala si finete traspar din scrierile dumnealui. cartea trateaza perioada de inceput a epocii moderne romanesti anii 1800-1848: scandaluri de curte, cand si in ce fel se schimbau domniile in cele 2 principate romane, cutume si obiceiuri din fanar, formarea aristocratiei romanesti. i’ll keep you posted!

toamna a trecut fara a-l fi citit pe pillat. aveam un obicei de a citi un poet consactat fiecarei luni, sau daca nu fiecarei luni, macar fiecarui anotimp. desi nu duc lipsa de timp acum, nu citesc pe cat mi-ar placea si nici nu ma mai apropii de carti cu acelasi entuziasm.

cum toamna a trecut, mi-am zis sa recuperez si eu ca proust timpul pierdut. am deschis vechile volumele de pillat pe care le-am cumparat de undeva de la sfantul gheorge inainte sa intru la facultate si am recitit ecouri cunoscute:

arta poetica

nu vorbele, tacerea da cantecului glas.

amurg

iubirea ta m-ajunge cu umbre tot mai lungi.

castana

din ghimpii amintirii trecutul l-am cules.

nesfarsita duiosie pe care mi-o trezesc haiku-urile se datoreaza lui ezra pound. demult, demult, demult am citit haiku-ul lui ezra pound in a station of a metro si de atunci am ramas vrajita.