silvia on Jun 21st 2010
cine m-a auzit în ultima vreme ştie că lucrez ceva despre la medeleni. tot citind mi se pare nedrept destinul pe care l-a avut ionel teodoreanu, pentru că este un scriitor talentat. mi se pare că nostalgia operei prevesteşte exilul bucureştean, căci pentru teodoreanu a fost un adevarat exil bucureştiul. în bucureşti îi plăcea să meargă în locurile care nu erau strident moderne, în locurile care îi aminteau de iaşi.
am senzaţia că, la fel ca personajul autor dan deleanu, a salvat şi el prin scris o lume care altfel ar fi dispărut complet. lumea proprii lui vieţi. dupa 1947 nu a mai putut publica şi nici practica literatura, a făcut eforturi enorme pentru a asigura un minim confort familiei sale, iar cumplita iarnă a lui 1954 l-a epuizat atât de mult, încât a murit de frig. un sfârşit anonim şi nedrept.
mihail sebastian nota când l-a cunoscut: “L-am întâlnit zilele trecute la o Curte de Apel din provincie, unde întâmplarea facea să pledăm în același proces. Nu-l cunoșteam decât din literatură – o literatură pe care nu am iubit-o totdeauna, și pe care am atacat-o uneori. Știam că primise această adversitate critică fără supărare. Jocul ideilor mai păstrează oarecare farmec pentru unii oameni, chiar când acest joc îi contrariază.
A vorbit despre foarte multe, despre oameni, despre orașe, despre cărți, despre critică… […]
Ionel Teodoreanu este un vorbitor excepțional. Dacă din scrisul său îți dă impresia de abundență, vorbirea sa este pur și simplu copleșitoare. Pentru fiecare gând, pentru fiecare idee, sunt zeci de nuanțe care cresc în chip firesc din desfășurarea frazei – frază largă, tumultoasă, plină de încidente, plină de ocoluri generoase și de mici lovituri lapidare.
iar apoi în jurnalul său, în același an, 1936, dar în luna august:
„Teodoreanu este același convorbitor fascinant pe care l-am cunoscut la Galaţi. Îl ascult cu cea mai vie plăcere – deşi nu-mi vorbeşte decât despre el, despre literatură, despre romanul pe care îş scrie. Mi-a cetit câteva pasaje – şi unele mi s-au părut excelenete. „E de altfel un camarad încântător”, „iar doamna Teodoreanu face o cafea neagră extraordinară, din care primesc şi eu o raţie de două ceşti pe zi.”
Filed in miscellaneous