jurnalul intim, oglinda crizei
silvia on Mar 10th 2009
acum ceva vreme ma intrebam ce s-a intamplat cu jurnalele intime. ma intrebam daca lumea mai scrie jurnal intim pe hartie. am aflat partial raspunsul la intrebarea mea astazi, la icr. jurnalele intime se dezbat in oglinda. de fapt in triptic. jeni acterian: jurnalul unei fete greu de multumit, mihail sebastian: jurnal si arsavir acterian: jurnalul unui om lenes. toate trei jurnalele sunt marturii alea unei lovituri puternice a istoriei, insa raspunsurile, reactiile pe care le da fiecare dintre ei este diferit si soarta fiecaruia este diferita.
scriitori inteligenti toti 3, dar din marginea scenei litrate traind si scriind cam in aceeasi perioada, insa stingandu-se din viata in epoci diferite. pot spune ca din acest punct de vedere sebastian este cel mai fericit. nascut in acelasi an cu eliade, 1907, el moare in ’45, chiar inainte de a trai o doua ruptura a istoriei – comunismul. jeni acterian moare mai tarziu in 1958, din cauza unui cancer, iar arsavir acterian traieste pana in 1997 avand sansa sa debuteze in anii ’90.
dezbaterea de la ICR a fost moderata de stefan vianu si intretinuta de paul cernat, iulian baicus si livius ciocarlie. ideile “aruncate” in jurul mesei:
- sunt sau nu aceste romane literatura? care dintre ele este mai valoros (intrebare nedreapta din punctul meu de vedere)?
da, sunt literatura, sunt romane, poate mai putin cizelate si care se supun conventiei jurnalului si da, exista in ele valoare literara.
autorii sunt personajele principale ale propriilor lor romane, caci viata lor pare un roman de aventuri, daca imi este permis sa spun asta fara sa bagatelizez operele celor 3.
ca in orice roman tii cu personajele, le admonestezi cand fac greseli, iti sunt sau nu simpatice, suferi alaturi de ele dezamagirile si temerile lor.
din punct de vedere al valorii literare probabil ca sebastian castiga de departe.
- a existat sau nu intentia publicarii?
intentia publicarii este prezenta la sebastian si la arsavir, dovada fiind tocmai faptul ca a cenzurat mari perioade din jurnal. la jeni acterian criticii spun ca lipseste cu desavarsire aceasta intentie de publicare. este posibil, eu insa ma indoiesc. voi relua lectura acestui jurnal, care imi rezulta destul de grea, probabil datorita chiar personajului jeniei, care romantica si absolutista, rateaza in orice. din cauza fricii ei obsesive de moarte nu reuseste sa faca absolut nimic notabil in intreaga ei existenta ei, in afara acestui jurnal. in ciuda faptului ca jurnalul a fost destinat distrugerii, cred ca a fost scris cu intentia publicarii, cel putin la inceput, probabil ca pe parcurs s-a razgandit, nefiindu-i necaracteristic.
- cum se raporteaza fiecare dintre acesti autori la istorie?
jeni acterian este complet apolitica, ea incearca sa traiasca normal in lumea mondena cu care fusese obisnuita in niste vremuri care nu mai permit asta. sebastian este expluzat de pe scena mondena a lumii interbelice si prigonit in toate aspectele vietii sale. arsavir este intelectualul “angajat”, se inroleaza in garda, face inchisoare sub comunism in anii 50, i se interzice publicarea, ca abia apoi in anii ’90 sa poata debuta.
- cum se reflecta mentalitatea epocii in scrisul lor?
mentalitatea epocii in mod natural se reflecta diferit, pentru ca desi parte din aceeasi generatie cei trei au destine diferite. mihail sebastian traieste drama evreului in timpul unor vremi profund antisemite. jeni acterian traieste drama mortii care planeaza asupra conditiei umane si probabil ar fi fost la fel de “nemultumita” in orice alta perioada ar fi trait. oricum eternul feminin isi spune cuvantul: note despre cat de mult sau putin s-a ingrasat, despre moda si rochii apar in jurnalul lui jeni acterian.
aceasta discutie in jurul jurnalelor intime este doar inceputul unei serii de dezbateri adevarate, cu argumente initiate de icr si fundatia calea victoriei pe cele mai diverse subiecte.
Filed in miscellaneous
Ma bucur ca discutia v-a interesat, accept observatiile dar intr-un timp relativ redus nu se putea spune chiar totul. Jeni Acterian si Mihail Sebastian au cel putin un model comun, jurnalul lui W.N.P. Barbellion, The Diary of a Dissapointed Man, tradus recent in limba romana la Humanitas. Admit ca dintre cele trei cel mai tragic si mai filosofic este cel al lui Jeni Acterian, care iese cumva din contextele politice fuge de Istorie dar in final este invinsa de ea.
Discuţia mă pasionează în continuare, căci din septembrie m-am “înhămat” la un doctorat care tratează chiar perioada interbelică. Vă mulţumesc pentru sugestia jurnalului lui W.N.P Barbellion, de care mărturisesc nu ştiam.