petitie pentru invatamantul romanesc
silvia on Feb 19th 2008
andrei a scapat, spre marea lui bucurie de scoala. at least for now cu ocazia asa a scris si o brosurica, ce va deveni in timp tratat, cu un corpus separat pentru comentarii. oricum, it got me thinking la zilele mele de scoala.
scoala a debutat pentru mine in clasa I primara. nu m-am dus la gradinita sau am fost o scurta perioada, dupa care ai mei m-au retras pentru ca nu ma adaptam foarte bine
o tin minte si acum pe invatatoarea din clasele 1-4. statea in bloc cu mine, maica-mea m-a inscris la ea, pentru ca se spune ca ii punea pe copii cu burta pe carte. god,i still hate her with all my guts!
la vremea aia nu imi placea prea mult cartea, de fapt nici macar nu stiam ce e aia. nici nu am aflat de la invatatoare care imi ardea palme peste obraji, ma paruia si imi lipea nuiele peste maini. bancile aveau o bara de fier la spate, era salvarea alora cu probleme de comportament sau care nu invatau bine. ce senzatie … cand imi racoream mainile de bara rece dupa o portie de umilinta: scos in fata clasei, facut in fel si chip – altii mai si plangeau. eu nu imi amintesc sa fi plans niciodata in fata ei. plangeam dupa. am si acum un semn in palma de la bataia pe care incasat-o in anii aia. but good thing i dind’t go to a catholic school.
maica-mea nu a zis nimic, probabil ca nu i se parea in neregula sa imi arda cateva invatatoarea daca nu invatam, doar asa se pun elevii cu burta pe carte.
am descoperit placerea de a citi, dupa ce am invatat sa citesc, si de atunci nu am mai pierdut-o. acum, ca privesc inapoi, avea o mare valoare de compensatie, pentru toate porcariile pe care a trebuit sa le invat pe de rost: matematici, cultura civica (jeez! ce shit mai era si aia! sa nu uit sa va spun despre proful de cultura civica ceva civic), fizica. poate ca totusi unii oameni sunt inclinati spre uman, iar altii spre real … eu nu cred asta. cu siguranta am facut performante la disciplinele umanistice, dar mare relevanta pentru asta o are faptul ca disciplinele stiintifice, mi-au fost prost predate, incepand cu invatatoarea de pomina. eu nu am ramas cu absolut nimic de la matematici. insista mult pe orele de matematici: la ora de sport matematici, la cea de muzica matematici, la cea de lucru manual matematici. ea hotarase materiile astea erau de rang inferior.
am avut apoi norocul sa intalnesc profesori de la care am avut numai de invatat. am intrat la liceu la uman si am lasat in urma multe ore de matematica, de fizica, de chimie (desi am fost si la olimpiada la chimie, putand astfel sa citesc mult si mai tot ce am vrut. cititul mi-a oferit libertate de expresie, de gandire si nu m-a incatusat intr-un sistem prafuit, cum s-au simtit mult dintre colegii mei. mi-a pasat de mine, sa stiu eu, pentru mine, nu mi-a pasat de note sau de premii, lucru care se intampla cu multi elevi de pe la licee. aia penibili care plang dupa note, care un spirit de competite anapoda.
m-am dus la litere, unde in ciuda nefericitelor conditii de pe la biblioteca si de prin salile oribil de reci din primul an de studiu, am facut carte. nimic practic e adevarat, dar nu totul are o finalitate practica pe lumea asta. arta nu are o finalitate practica. asta e si marele avantaj. andrei mentiona in studiul lui ca invatamantul trebuie sa produca oameni calificati in campul muncii – well, asta nu e neaparat adevarat. ar insemna ca cercetarile lingvistice sau literare sa nu mai existe, pentru ca practic ele nu prea folosesc societatii, la fel si scoala de muzica sau de belle arte.
pentru lucruri practice exista scolile de meserii, care din pacate dispar, nu mai exista tipografi de exemplu, meserie cautata si apreciata. exista in schimb studenti pe banda, formele de invatamant superior s-au “diversificat”, astfel incat, oricine care are vreo 10 milioane pe semestru in medie, poate deveni student. vorbesc evident, de oful meu etern, facultatile particulare. unde nu exista nici un standard minim de evaluare a studentilor, unde admiterea este un fel de gluma. am tras cu ochiul la un astfel sistem privat de invatamant. a fost una dintre cele mai dezamagitoare experiente pe care le-am trait. tot ce fac studentii intr-o sesiune, este sa invete tampeste niste grile si raspunsuri. e aberant si stupid, si mai scot si bani din buzunar sa platesc pentru a fi semicretin toata viata. si ce ma infurie si mai tare sunt studentii, care nu vor sa munceasca, care sunt inculti si agramati.
acum fac un master si cochetez cu ideea unui doctorat, in total se vor aduna 21 de ani de scoala. not bad , trebuie ca mi-a placut ceva, de tot insist atat cu scoala.
p.s. proful de cultura civica, intr-un spirit civic de educare a elevilor, il loveste pe un elev cu capul de usa dulapului. oare se mai face “cultura civica” in scoli?
Filed in miscellaneous