incapatanarea unora
silvia on Aug 24th 2007
unii oameni nu stiu sa renunte, nu sunt “loseri”, sunt niste incapatanati convisi care stiu ca picatura va eroda piatra, sunt niste winneri (in sensul sick al cuvantului).
tin minte in facultate aveam un coleg pe care il porecliseram ovis, ovis, il chema ovidiu, facea litere ca a doua facultate, dupa ce inainte isi dedicase mintea si sufletul teologiei. venise la litere sa isi gaseasca nevasta. nu cred sa fi gasit. om mai agasant si mai antipatic nici ca s-a mai vazut. e incredibil cat de pisalog putea fi, pisa (cu s nu cu ş) pe toata lumea si reusea sa sacaie in asa fel incat toata lumea fugea in toate colturie cand il vedea.
imi starnea si mila cateodata. intre doua cursuri mergeam sa luam pranzul la bunica unei colege, locuia intr-un mic apartament pe edgar quinet, intr-un bloc langa capsa la etajul 9. de la ea de la fereastra vedeai calea victoriei si universitatea si in jos pe regina elisabeta pana la eroilor. ii povesteam despre ovis ovis. “ce rele sunteti!”, asta-i tot ce spunea.
pe unii oameni ii mana la actiuni sufocanto-acaparatoare vanitatea, pe altii frica de singuratate, pe altii lipsa simtului ridicolului, pe altii pur si simplu rautatea si egoismul sau lipsa bunul simt.
ovis ovis insista sa il bagam in seama. e oribil sa iti ceara cineva asa ceva! o cunostinta imi spunea cu repros in glas ca nu am sunat-o demult, ca daca ea nu vine la mine (neinvitata), eu nu ma duc la ea… alta situatie penibila: cum ii explici unui om ca nu ii datorezi stima, respect, interes doar pentru ca le cere. ele trebuie castigate sau nici macar. simpatiile sunt spontane, mult mai spontane ca antipatiile. ar trebui sa existe o afinitate intre doi oameni ca ei sa poata interactiona. atunci cand cineva cerseste afectiune/atentie este probabil sa primeasca ce cerseste. cersitul insa este o relatie cu totul accidentala. nu se repeta de multe ori, cel putin nu cu aceleasi personaje in roluri principale.
Filed in miscellaneous