orasul

silvia on Jun 21st 2007

Privesc orasul furnicar ­

Cu oameni multi si muri bizari,

Pe strade largi cu multe bolti,

Cu câte-un chip l-a stradei colt.

Si trec foind, râzând, vorbind,

Multime de-oameni pasi grăbind

Dar numai p-ici si pe colea

Merge unul de-a-nletelea,

Cu ochii-n cer, pe suierate,

Tiindu-si mânile la spate.

S-aude clopot răsunând,

Cu prapuri, cruci, icoani, viind,

Preotii lin si in vestminte

Cântând a cărtilor cuvinte.

In urmă vin ca-ntr-un prohod;

Tineri, femei, copii, norod;

Dar nu-i prohod ­ sfintire de-apă,

Pe uliti lumea să nu-ncapă;

Se scurg incet ­ tarra bumbum ­

Ostasii vin in mars acum,

Naintea lor tambur-major,

Voinic el calcă din picior

Si tobe tare-n tact ei bat

Si pasii sună apăsat;

Lucesc si armele in sir,

Frumos stindarde se desir;

Ei trec mereu ­ tarra bumbum ­

Si dup-un colt dispar acum…

O fată trece c-un profil

Rotund si dulce de copil,

Un câne fuge spăriet,

Suier-un lotru de băiet,

Intr-o răspântie uzată

Si-ntinde-un orb mâna uscată,

Hamalul trece incărcat,

Si orologiile bat ­

Dar nimeni mai nu le ascultă

De vorbă multă, lume multă.

Filed in miscellaneous

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply

Comment spam protected by SpamBam