trec vremile
silvia on Apr 3rd 2007
am rascolit biblioteca in cautare de amintiri. tempus fugit - concept pe care l-am folosit de atatea ori si l-am comentat de atatea ori la orele de literatura romana. elevii mei erau mult prea neatenti si concentrati pe grila de punctaj: sa vada cate puncte vor castiga daca recunoscut x sau y epitet ca sa simta sau sa guste poezia respectiva. oricum suna savant, cuvinte in latina, dadeau bine in fata oricarui examinator.
dar timpul a trecut si peste zvapaiala lor si peste a mea.
am deschis shakespeare si v. voiculescu. din ambele volume au cazut note si citate alese cu grija pentru discursurile ce aveam sa le tin. discursurile le-am uitat si nici macar nu mai tin minte daca vreodata le-am tinut, dar mi-am adus aminte ca incercam sa scriu mai frumos (o mica vanitate si a bit of self discipline), ca scriam cu un stilou pelikan pe care il primisem de la bunicul meu, la randul lui il avea de la un soldat german care luptase pe frontul de est in al doilea razboi mondial. scriam cu cerneala neagra si faceam fise de lectura corecte, scrise marunt si ordonat. acum nu ma mai recunosc in haosul zilnic pe care nu incetez sa il generez printre carti, haine, cani spre deznadejdea mamei.
din foile ingalbenitei editii de voiculescu am ales trec vremile
Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă… şi se suie!
Filed in miscellaneous