Silvia Tuvene. Muza

am avut un appointment tocmai la pipera. m-am dus cu metroul. chiar imi era dor sa ma merg cu metroul. a fost o perioada in care calatoream mult cu metroul, aproape zilnic. uitasem cat de mult imi place sa merg cu metroul. am prieteni carora nu le place, mie imi place, desi nu ai ce admira pe afara, in schimb vezi oamenii, la care altadata nu ma uit. pe langa oameni am vazut si ofertele de turism intern romania cu sloganul: orice calatorie este o lectie de viata. mi-a venit in minte un proiect mai vechi de cercetare inceputurile turismului in romania. ma intereseaza campaniile publicitare, modul de promovare si impactul asupra populatiei.
m-a izbit cat de dezolante sunt cartierele bucurestene de margine, de fapt nici nu trebuie sa fie de margine sa fie dezolante, trebuie doar sa ploua putin peste fabrici si uzine. devin noroioase si gri-cenusii.
la intoarcere am coborat la universitate. pe lipscani soare cald de primavara, cersetatori cautantd adapost in usa magazinelor luxoase, batrani care canta la vioara cu speranta ca or sa capete un ban in plus, caini vagabonzi intinsi in mijlocul strazii profitand si ei de soarele cald.

e ora mesei, intru intr-un restaurant. nu imi place sa mananc singura. pot vedea in bucataria restaurantului, are geamuri transparente. e un iad acolo. pe masura ce clientii se inmultesc, creste si presiunea in camera de sticla.

pentru unii e ora mesei, pentru altii … nu.

Trackback URI | Comments RSS