sunday morning
silvia on Jan 14th 2007
duminica m-am trezit cu intarziere, ca orice burghez care se respecta. as fi vrut eu, tot insomnia a fost cea care m-a retinut in pat pana tarziu. am facut o cafea (din romania!!!) si am deschis usile terasei. afara cald, un fel de aprilie intarziat, cam 20 de grade, un soare crud…
lumea pe afara, in fata blocului un tata isi supraveghea pustiul sa nu cada de pe bicicleta, pana la urma pustiul a reusit sa cada de vreo cateva ori, pentru ca tatal era neatent. cupluri de varsta a treia bucurandu-se de soare si de ziua de duminica ieseau la brat din case la plimbare. viata pare sa se scurga intr-un ritm lent, prea lent, pare ca toata insomnia asta nu o sa treaca niciodata, pare ca daca ar fi un atentat cu o bomba in garajul din care iese tipa blonda nu o sa se schimbe nimic, lumea se va arata indignata, poate cateva voci se vor ridica, dar lumea isi ca urma ritmul ei … lent, agale.
oricum nu ma deranjeaza foarte tare. si eu imi beau incet, incet, sorbitura cu sorbitura cafeaua pe teresa. as fi putut cobori in strada, dar era deja 12.00, cafenele incep sa se deschida, plus ca asa de la teresa vad lumea de sus si nu ma simt atat de solicitata psihic. oricum vad ca durerea de cap nu vrea sa treaca.
aud interfonul. alessandro, un prieten de-ai delphinei. a venit sa isi ia rucsacul. il invit la o cafea, el scoate si o tigara, il intreb de viata, de italia, de unde e, ce face si ma tot intreb de ce si-o fi pus piercingul ala atat de mare in ureche. e voluntar, imi spune ca pleaca azi la barcelona si dupa la malaga. imi marturisteste ca nu ii plac catalanii. sunt prea incuiati. ii dau dreptate.
ca orice zi in tarragona, vremea se schimba cat se poate de repede. ma ia frigul si intru in casa. dezolanta, dupa petrecerea verde a delphinei a ramas un dezastru in urma. toate plantele si semintele care erau in dulapul ei acum sunt imprastiate in intreaga bucatarie. oricum nu am chef sa strang acum si de altfel o sa se intoarca sa si le ia. nu o sa plece fara plante si fara ochelarii pe care vad ca si i-a lasat pe masa din comedor. amicul delfinei pleaca, imi mai torn cafea, deja prea multa. damn it! am facut exces. azi am voie, e o zi in care mi-e somn. maine o sa reduc portia, plus ca este pacat de gustul cafelei sa nu il savurez la maxim calitativ si cantitativ.
departe de mine e viata. delphine spune ca viata se atinge si are dreptate. ceasca din mana mea e fierbinte si simt viata in mine, chiar asa fara somn si gandul meu se duce departe.
Filed in miscellaneous