scrisoare catre o tanara prietena
silvia on Oct 7th 2006
Cred in solutii custom. Cred ardent in personalizarea fiecarei relatii, legaturi. Exista o parte din mine cizelata, educata si daruita fiecaruia dintre prietenii, prietenele, parintii mei, surorii mele.
Fiecare etapa a vietii mele a fost marcata de un anume limbaj, de anume expresii folosite. Cuvintele erau grele, pline de seva, de intelesuri, de aluzii.
M-am consumat prea mult cu fiecare etapa incercand sa ma reinventez de fiecare data sa creez un univers aparte pentru fiecare persoana din viata mea. Unii doar mi-au vizitat viata si universurile lingvistice au murit odata cu plecarea lor. Vorbele isi erau postume. Sfarsitul unei etape aduce cu sine sfarsitul unui tip de limbaj. Poate acum vorbesc mai frumos, comunic mai bine. Ar fi imposibil sa ma intorc la un limbaj mai vechi. Zadarnic as incerca sa le mai invii acum cuvintele, sa le resuscitez… Pastrez pentru unele o nostalgie nemarginita, ca pentru inceputuri de aur. In unele vad inca valoare, dar imposibil de refolosit, de readoptat. Altele au disparut complet si nici macar nu imi mai aduc aminte de ele. continuare
Filed in scrieri
ii naspa rau