romexpo – si totul s-a sfarsit
silvia on May 21st 2009
in cele mai multe zile iubesc bucurestiul, desi ma dezamageste mereu, autodistrugandu-se si producand o fauna urbana greu de suportat. e un oras care, in ciuda faptului ca este urat sau neingrijit, mi se pare ca in anumite zone are un farmec greu de invins.
alte zone insa sunt construite parca in ciuda orasului si a locuitorilor lui, zone anti-urbane in care nu cresc nici macar buruienile. zona romexpo-piata presei e una dintre acele zone. e ceva abominabil – mi-e greu sa imi imaginez cum cineva poate sa lucreze acolo.
e un loc atat de urat, innebunitor, mizer, aglomerat si extrem de bulversant. acum se lucreaza la niste cladiri noi, frumoase, semete de sticla si fier, astfel ca intrarea se face ocolind pret de cateva sute de pasi hotelul pullman. oare e atat de greu sa puna un afis cu indicatii: intrarea se face pe acolo, sau pe dincolo sau o harta din care sa se intelega ceva? sunt niste gherete cu paznici de parcari sau asa ceva, evident goale. eu m-am invartit in cerc si du-te vino si ocoliri si ocolisuri, incat ma simteam ca emirul lui macedonski in “jarul pustiei”.
Filed in miscellaneous
pai sa nu-ti mai fie asa greu sa-ti imaginezi…cum cineva poate sa lucreze acolo. pentru ca raspunsul este simplu si trist in acelasi timp: eu lucrez “acolo”. sau “aici”. si da. este un loc atat de urat, atat de trist si lipsit de orice forma de viata si de umanitate. atat locul cat si superba companie la care lucrez.
si m-am plimbat si am vazut multe in viata mea, numai ca …asta chiar poate fi declarat cel mai urat loc din lume. si totusi de ce? pai…simplu: pentru ca 250 de euro chiria, pentru ca gaze, electricitate, intretinere, mancare, pentru ca el…si pentru ca altfel m-as intoarce intr-un loc asemanator cu asta in care lucrez acum, numai ca aluia obisnuiam sa-i spun casa in cei 23 din 25 de ani de viata ai mei