Silvia Tuvene. Muza

what should a leader do? my guess is that he/she should be competent at what they’re doing and they should inspire the people that work for them. a leader shoud be an inspiration, not a bufon, not a careless person, not a person that doesn’t get involved, but a person who knows his/her people, their needs and their joys.

a leader should lead. the militaries are a great example of leaders. they make soldiers fight under their command for shitty stupid ideals or ideas, but the soldiers fight, because they believe in their leader, so much that they would die for him.

i pitty leaders, their burden is unberable and it is so easy to be a mediocre or even worse leader.

surprizele la inceput de 2009 in materie de filme sunt cum nu se poate mai placute. pierdusem speranta in ultima vreme ca am sa mai vad un film care sa imi faca placere prea curand.

nu stiu daca pentru valoarea lor intrinseca sau doar in comparatie cu filmele deplorabile pe care le-am vazut, dar recomand calduros:

vicky cristina barcelona – pentru a vedea o vara catalana, torida si plina de pasiune, not to mention jocul lui javier bardem si penelope cruz

the reader – pentru a vedea ca umanitatea (nu) salasuieste peste tot si pentru ca uneori unii oameni ne marcheaza destinul pentru totdeauna. fie ni-l modeleaza de la un capat la altul, fie vin la sfarsitul desavarsirii proprii si incununeaza cumva experienta de viata.

revolutionary road – un film despre cum oamenii prefera de multe ori visul in locul vietii.

in materie de carti recomand despre seductie si leonardo- codices & machines

normalitatea asa cum o stiam pana acum ceva vreme nu mai exista. te uiti la unii oameni si iti zici ca nu sunt normali, pentru ca te raportezi la o notiune anacronica a normalitatii. de fapt ei sunt noii normali: nevroticii, stresatii, angoasatii… toti cei care se scalda in noul climat si cei care pana la urma creeaza noua normalitate.

astept ziua in care titlurile ziarelor vor inregistra dezastrul in cuvinte paroxistice, astept ziua in care oamenii vor rabufni in acest oras care nu mai are spatiu vital. astept ziua in care un piton va lua obiect care ii va veni la indemana si il va arunca fix in luneta masinii oprite la semafor pe trecerea de pietoni. astept ca violenta sa rabufneasca la altcineva si nu la mine, pentru ca nu stiu ce as face dupa aceea, adica nu stiu cum mi-as asuma gestul de a fi spart parbrizul unuia pentru ca tot claxona in disperare, desi era a douazecea masina la un semafor de altfel blocat

aseara in intersectia de la hala traian, 2 indivizi jucau fotbal pe o parte si alta a strazii traian. mingea se oprea pe sub rotile tramvaielor, in parbrizele masinilor sau in capetele pietonilor.

nimeni nimic, toata lumea injura surd si cu toate astea mai e foarte putin pana cand unul o sa izbucneasca. ce are sa fie atunci?

ma gandeam de curand ca dintre toate orasele europene pe care le-am vizitat, de departe bucurestiul este raiul fumatorilor. la tv am auzit o tanti patroana ca ea a amenajat locuri mai multe pentru fumatori in sabiliment pentru ca sunt mai multi fumatori. stimata doamna, ideea intregii legi este sa nu incurajeze fumatorii, ba chiar sa ii descurajeze, si mai ales sa ii protejeze pe nefumatori. legea spune ca fumatul este interzis in locurile publice inchise. dumitale ti se face doar o concesie ca mai poti avea fumatori in stabiliment.

de altfel legea este o lege pentru prevenirea si combaterea efectelor fumatului, deci argumentul mega idiot cum ca ar exista mai multi fumatori decat nefumatori nu sta in picioare si nici macar nu poate fi numit un argument. poate fi considerat chiar un argument sa interzici fumatul, tocmai pentru ca sunt prea multi fumatori.

toate masurile luate: pachete de tigari cu mesaje, cu poze, interzicerea fumatului in locurile publice inseamna un singur lucru: fumatorii nu se pot lasa singuri de fumat, asa ca ii ajuta UE si implicit RO.

mi se pare absolut culmea este numarul mare de restaurantele mai mici de 100 m2  care s-au declarat fumatoare. si mai mult mi se pare o chestie tipic romaneasca, numai noi putem fi atat de idioti incat sa nu ne dam seama ca e de rahat sa respiri fum cand mananci si aici ma refer strict la restaurante.

nimeni nu atenteaza la marele mit al cafelei cu tigara, desi e un mit de care te poti lasa lejer, fie de cafea fie de tigari.

lucrul cel mai grav este ca nu ingrijoreaza totusi pe nimeni la nivel de consumator ca sunt mai multi fumatori decat nefumatori.