Silvia Tuvene. Muza

oare cati dintre noi mai tin jurnal intim? stiu ca sunt blogurile, care nu sunt jurnale intime, dar suplinesc functia. eu ma refer aici la jurnale scrise pe hartie.  cei care au un blog-jurnal scriu sub cu totul alte presiuni si din cu totul alte impulsuri decat cele ale unui om care tinea un jurnal intim de sertar. presiunea numarului cititorilor, numar pe care il verifici zilnic sau nu, optimizarea SEO, indexarea motoarelor google si mai stiu eu ce sunt cateva dintre lucrurile de care tii seama atunci cand esti out in the open. simti presiunea – in sensul ca cititorii te trag de maneca.

un jurnal publicat as you go along, inseamna sa si infrunti publicul sau chiar sa iti modelezi jurnalul dupa publicul pe care il citeste. un jurnal publicat in timpul vietii inseamna poate o redare mai fidela la cald a evemintelor, dar o povestire a faptelor fara nici o cenzura nu e cel mai intelept lucru pe care il poti face.

jurnalele intime, de regula, se publica atunci cand autorul lor nu mai exista decat ca narator. iar atunci publicul ramane surprins, impresionat, socat sau confirmat in asteptarile lui despre autorul real.

eu sunt un mare fan al jurnalelor pe hartie. imi aduc aminte cum vanam prin librarii caiete mai acatarii sa serveasca scopului de jurnal. ma certam cu toate libraresele incercand sa le explic ca vreau ceva …un caiet, dar nu de scoala si nu studentesc … apoi cautam si o unealta de scris, care si ea trebuia sa fie intr-un anumit fel: sa scrie negru, sa scrie subtire, cerneala sa nu se imprastie pe hartie, sa nu lase urme …

au inlocuit blogurile jurnalul intim? mai scrie cineva jurnal? eu tin de anul asta din nou trebuie sa mai caut doar ceva de scris demn de gandurile mele ascunse privirii altora.

Trackback URI | Comments RSS