Silvia Tuvene. Muza

cel mai rau lucru pe care mi l-a adus telefonul mobil este snoozing-ul si posibilitatea de a-mi programa alarme diferite dimineata. eram o persoana care se trezea la ora 5 dimineata, acum de abia mai reusesc sa ma trezesc la 7.30. si oricum pot mereu sa mai fur cate 9 minute de somn (asta e intevalul de snoozaiala). cred ca am sa cumpar un ceas desteptator clasic. macar stiu ca daca nu ma trezesc cand suna alarma that was it, am ratat momentul. pe langa snoozing care imi da o stare de amanare perpetua, ceea ce eventually duce la o stare de lancezeala mentala, starea asta de letargie tehnica mai este sustinuta si de faptul ca nu imi mai exersez memoria. totul e in telefon sau pe vreo agenda si nu imi mai bat capul cu absolut nimic. cand am terminat liceul stiam mii de versuri. acum nu cred ca mai stiu nici cateva zeci.

via corina murafu am aflat si eu cat de dependenta sunt de blogging desi nu prea am mai scris pe blog in ultima vreme se pare ca dependenta este destul de mare

72%How Addicted to Blogging Are You?Created by OnePlusYou

Warning! post luuuung

am fost in mini-concediu la mare. minunat, caci a fost un concediu pe care l-am asteptat indelung, plus ca la mare – ar trebui sa fie rezonabil de relaxant. de fapt ce poate fi mai relaxant decat sa nu faci nimic? wrong! la mare faci ceva: te enervezi.

trecand peste faptul ca plaja era murdara, oamenii mitocani, ca nu poti cumpara nici macar un suvenir cu care sa nu iti fie rusine (and i mean it literally), cireasa de pe tort a fost calatoria cu trenul la intoarcere.

ma asez in compartiment cu prietena mea, ne scoatem din traisti cartile si laptopul ne verificam mailul, iar cand ajungem in constanta se suie un cuplu cu 2 copii, unul de 4 ani si unul de 14 ani Continue Reading »

mi-am dat seama de ceva, de fapt stiam acel ceva, pur si simplu mi-a fost reconfirmat. factorul personal conteaza! desi cateodata uitam de el, pentru ca generalizam prea mult, fatorul personal nu poate fi ingnorat.

situatie:

gregory’s – lipscani – intru, cer un frozito caramel. un tip indolent incepe sa pregateasca bautura. e clar ca are o reteta in minte, invatata la trainingul de preparare de cafele. lucreaza fara chef, se vede pe el. dovada – la sfarsit reuseste sa verse cafeaua. ii spun ca ma intorc in 5 minute dupa cafea. ma intorc, imi iau cafeaua, paharul este murdar – nu schimbase nici macar paharul. anyways! cate pretentii sa ai de la un amarat de frozito?

gregory’s unirii- intru, comand un frozito caramel. nu cred ca omul care prepara cafeaua avea mai multa experienta decat cel de pe lipscani, insa avea ceva ce celuilalt ii lipsea – entuziasm si dorinta sa faca un frozito.

gregory’s piata victoriei – pentru ca e amplasat intr-un loc unde vine foarte multa lume, preparatorul de frozito trebuie sa fie eficient. si chiar este, dar uita detaliile, nu imi pune suficienta frisca si nici suficient caramel.

and the winner is … frozito de la unirii

ce m-as distra sa vad mai multe expuneri de tipul asta. de unde se vede ca honestitatea si transparenta, nu sunt chiar vorbe goale si nici o clauza de confidentialitate nu poate obliga pe nimeni sa taca