Silvia Tuvene. Muza

astazi am ales castigatorii concursului dupa sesiune pleci la strabourg. simpatici tinerii alesi la interviu si foarte entuziasti. sper sa ii tina si in anii de munca ce urmeaza. extrem de bine pregatiti si increzatori in fortele lor. chiar o surpriza sa cunosc tineri ok – cititi, interesati, motivati, pentru care totul este o “provocare”. evident, unii cu stofa de pr-isti inraiti, vorbesc intr-un limbaj de lemn care poate deveni extrem de sacaitor. greselile limbii le pun pe seama “emotiilor” – de parca poti uita ca doisprezece are si feminin.

cum ar fi sa fiu altcineva? o alta identitate, o alta viata si un alt mod de a gandi. cum ar fi sa cunosc pe cineva ca mine? oare mi-ar placea de mine? sigur as putea fraieri pe cineva ca mine. sunt usor de fraierit, pentru simplul motiv ca urasc certurile. am oroare de rufe spalate in public. de aceea prefer sa tac/sa mint (si tacerea e o minciuna) decat sa am o disputa cu cineva. oricum, lumea nu prea stie sa se certe. tot mi-a folosit la ceva cursul de argumentare. acum ma pot certa cu argumente si dupa o schema logica, dar nu am cu cine. vorba sloganului “niste tarani!”

de cateva zile nu am televizor, deci nu stiam de scandalul cu profa de franceza din zalau. pot spune ca nu imi pare rau. ce au facut oamenii din presa, din televiziuni si media online e o mare mizerie.
profesorii sunt oameni, oameni care si-o mai si trag, de aia multi au copii. altii si-o trag bine, nu stiu daca au sau nu copii, dar se pare ca au poze si filme. ok, profa de franceza in cauza nu a fost foarte inteligenta si nici prea grijulie cu gravarile partidelor de amor.

sunt de accord ca profesorii formeaza minti, ca trebuie sa fie un exemplu pentru studentii/elevii lor, dar DOAR la scoala. ce face profa acasa e fix treaba ei. daca ar fi avut vreo relatie cu un elev minor, da. ok, era treaba comunitatii, dar altfel? cate filme porno nu sunt pe internet? cu oameni de aiurea? pe ei de ce nu ii chestioneaza nimeni? pentru ce ei nu sunt amendati de opinia publica? ah! ei nu formeaza minti… uitasem.

toata lumea care ma cunoaste stie ca sunt fan desperate housewives. so, my words of wisdom sunt ispirate de acolo:

“it’s not enough to want the truth, you must know where to look for it. and the truth is elusive, because it knows where to hide”. 

my advice: look at the little things. life tends to be a puzzle, you’ll be amazed at the canvas you get at the end. if you see details, you are also able to the entire picture.

cu vesti ca astea, mai bine ma mut la tara.

sunt curioasa ce se va intampla anul acesta www.canicula.ro are sa isi reia activitatea? ideea parea promitatoare

oare de ce pastram atat de multe lucruri? din cand in cand fac ordine – ordine in hartii si in lucruri pastrate de la o curatenie la alta. s-au adunat o multime. incep sa arunc din ele, dar unele tot imi sunt dragi, ca de functionalitate nici nu poate fi vorba.

oare de ce tinem de lucruri? there just things. le tinem pentru a ne aduce aminte de oamenii care ni le-au daruit sau de care legam lucrurile respective, le tinem pentru ca ne aduc aminte de clipe bune. le tinem din inertie nostalgica pana cand?

sau stuck? merg pe academiei, aceeasi tiganca din fiecare zi ma intreaba daca nu vreau levantica? ba vreau. nu vreau si sanziene? ba vreau. de cand nu am mai vazut sanziene? nu vreau si galbene? vreau si galbenele, desi galbenele nu voiam. as vrea insa la mare. trec pe cealalta parte a strazii, e prea soare. cotesc pe doamnei, créateur de 5 emotions nu e deschis. as vrea si eu sa imi creeze cineva ca din palarie 5 emotii in dimineata asta. emotii bune.

bucurestiul devine insuportabil. am ajuns pe victoriei. iar sunt prea multe masini parcate. astept un nou summit nato sa le ridice si vad orasul. merg pe strada si simt cum tocurile mi se afunda in asfalt. as bea o cafea, dar nu mai beau cafea. pe partea cealalta in villacrosse pare racoare. sa beau o cafea? nu, deja am intarziat si plus ca nu mai beau cafea. pare insa un moment bun sa ma reapuc de cafea.

as vrea ceva, orice… mai mult curaj, mai multa energie, as vrea sa fiu maine la mare. dar n-am sa plec insa… am sa gasesc in schimb o mie de motive pentru care sa nu plec: ca nu am cu cine, ca nu pot pleca acum, ca … anything.

tragerea de sireturi este conotata negativ de cele mai multe ori, eu cel putin asa o percep, pentru ca apare intr-un context de discreptanta intre 2 persoane. nu ne tragem de sireturi! sau ne tragem de sireturi???

trasul de sireturi si per tu-ul perpetuu este o trasatura a romanilor, de fapt sa nu fiu rea, este trasatura a balcanicilor in general. ma trag de sireturi nea costache de la mezeluri, tanti de la casierie, pustoaicele tembele care cred in liberalizarea absoluta a moravurilor, nene de la colt. oricine se poate trage de sireturi cu oricine. e modul nostru de-a ne ajunge, de-a arde etapele. rationamentul e simplu: ma trag de sireturi cu nu stiu cine = sunt ca nu stiu cine. cum ii poti spune unuia ca nu tre sa te traga de sireturi? cum faci? e un lucru delicat care tine de savoir faire. e o arta! daca adopti un ton superior, reiese ca esti un elitist infect si risti sa devii tinta tuturor barfelor cretine pe care siretarii le stapanesc la perfectie. daca adopti un ton de agasat, cu siguranta siretarii stiu mai bine cum sa deturneze o discutie intr-o cearta. daca adopti un ton de cearta, cu siguranta siretarii vor sti sa injure mai bine ca tine.

so, cum faci? care e secretul? cum ii spui unuia “vezi-ti de treaba” fara sa pari un mitocan? cum ii spui “lasa-mi sireturile in pace”?

pensativii si contemplativii spun ca viata este un lunga asteptare. eu zic asteptari. da, in principiu este una singura, dar intre timp astepti un mesaj care nu mai vine, un semn de la cel pe care il iubesti care nu se petrece, iar lipsa acelui semn lasa un mare gol pe care ai vrea sa il umple fie el, fie un altul, astepti un copil sau astepti sa se termine ora de matematica, sau astepti sa vina autobuzul. asteptam mereu cateceva.
astepti lucruri marunte si uiti de marea asteptare.