Silvia Tuvene. Muza

avem nevoie de modele, sau daca nu de modele nu avem nevoie de anti-modele. fiecare om are intr-un moment al vietii sale un maestru, intr-un moment al vietii sale este discipol. daca e un dicipol bun poate invata ceva pe altii. esenta firii noastre este modelata de intalniri decisive, de mediul in care crestem, de aerul pe care il respiram, de oamenii de care ne inconjuram.

ce poate iesi din spatii inchise, claustrofobice, mediocre, strambe, murdare, vetuste…? o intrebare fara rost, am vazut atatia pe post de raspuns. oameni fara imaginatie, fara ambitii, fara gusturi, strambi sufleteste, mediocrii… oamenii de aiurea, de pe strada, din metrou. oamenii care imi respira aerul, imi mananca spatiul vital si imi provoaca o senzatie gretoasa. oameni care nu stiu ce-i limita, care intra in vorba aiurea, care te pandesc, te observa si iti pun intrebari cretine, oameni care nu stiu ce e bunul simt, buna masura. oameni a caror conversatie iti lasa o senzatie de bale, oameni ingusti care fac sa mi se stranga stomacul, oameni pe care care ii evit, dar care au un mod de-a aparea in cele mai imposibile momente, oameni care se insinueaza, care cand au nevoie de ceva devin unsurosi. manelari stupizi, gelati si usor cretinoizi ai caror neuroni se chinuie sa sinapseze. oameni cu ochii goi si tampi, care in zadar mimeaza inteligenta, oameni care sunt lipsiti de dimensiunea esteticului …oameni de care mi-e greata.

Trackback URI | Comments RSS