Silvia Tuvene. Muza

daca aveti drum in spania si va nimeriti zilele astea in tortosa, nu o sa regretati. in fiecare an se sarbatoresc zilele renasterii. anul asta se tin intre 19-22 iulie. tortosa este un oras care mie mi-a adus aminte de bucuresti – acelasi aer de mahala veche unde lumea stie sa guste viata si placerile imediate. bucurestiul a pierdut din aerul asta “de curte veche”, dar pastreaza santierele si in tortosa si in bucuresti santiere multe, mai ales in partea veche a orasului. fata de tarragona, tortosa pastreaza aerul de oras trait si oras in care se traieste, e viu. tarragona in schimb are aerul unui oras muzeu de cele mai multe ori. mai ales de craciun – e practic nelocuit.

mai multe detalii despre sarbatoare gasiti aici

motivul pentru care nu imi place sa citesc presa. afli numai nenorociri.

inevitabil ma gandesc la urmatoarele si viata incepe sa para absurda.

if you were going to die soon and had only one phone call you could make, who would you call and what would you say? and why are you waiting? (stephen levine)

de dimineata nu mi-am putut citi stirile. the times este in constructie pentru cateva ore. vedeti aici

un jurrrnalist (parafraza caragiale) de vaza si emfaza (nu spui cine) nu stie pe vreme de furtuna cum ii zice podului grant. e grand sau grant? e adevarat ca [d] si [t] se deosebesc doar prin trasatura sonor/surd, nu-i greu sa le confunzi. si cine o fi si grant ăsta/asta?

eu cred ca nu furtuna este de vina, ci pur si simplu lipsa de cultura. jurnalistul a ales o sursa interesanta de informare pe care i-o recomand si in cazul clasificarii consoanelor, daca nu poate/are timp sa consulte o enciclopedie mai de soi. oricum enciclopdia notifica in josul paginii ca articolul despre consoane este un ciot. dar daca asta il multumeste pe jurrrnalist… nu poti obliga la studiu serios pe cine nu vrea.

dar, in cazul in care il intereseaza totusi, si cum eu ma simt datoare – un fel de munca voluntara, sa rectific spoiala de cultura a unora, am sa explic ceva mai mult decat locatia geografica a podului grant.

podul grant este un pod numit in cinstea unei femei de seama a romaniei, o doamna din perioada pasoptista care este pictata de rosethal in tabloul romania revolutionara. numele ei este englezesc, mary grant, dar l-a romanizat in momentul casatoriei cu c.a. rosetti in maria rosetti. c.a. rosetti [daca se intreaba cineva (poate chiar jurrrnalistul in cauza)] cu doi t si nu cu doi s), este unul din bravii barbati ai romaniei secolului al 19-lea care a scris unul dintre primele jurnale intime in limba romana si care a elaborat de asemenea doctrina partidului liberal roman.

podul grant devenit simbolul echipei de fotbal rapid bucuresti, arata cum stim sa ne pretuim valorile.

cam mare ocolul doar pentru un pod, un simplu pod. ce mai tura-vura? grant sau grand … same shit!

din bojdeuca lui creanga am aflat un nou cuvant tălâmb. suna scurt si cuprinzator, surprinzand intreaga esenta a rrromanilor de astazi.

am vizitat iasiul. pot spune ca este un oras in care mi-ar placea sa traiesc. nu a suferit demolarile pe care le-a suferit bucurestiul. iasiul din acest punct de vedere este intact. nici nu a suferit prezenta turcilor atat de apasatoare. iasiul respira si inspira ca intr-o miscare de flux-reflux propria-i istorie. este un oras in care nu cauti istoria cu lupa asa cum se intampla in bucuresti si cand in zilele cu noroc dai peste o trufanda, ci este un oras in care istoria se afla la ea acasa. vechea capitala a moldovei este un oras spiritual – atat din punct de vedere cultural, cat si religios-istoric. din nici o biserica nu lipseste eminescu si nici stefan cel mare si sfant.

oras cochet, cu case boieresti cu cerdacuri largi din care mi-ar placea sa privesc aromele gradinilor incapatoare apunand.

j.l. borges intr-un interviu acordat lui alberto moravia afirma ca nu exista epoci de tranzitie, deoarece toate epocile sunt de tranzitie.

de la borges la bobor si topirea vorbelor intelepte in viata larga este doar un pas. clasicii in viata au transformat subtilele vorbe ale lui borges in unele mai putin subtile si rezulta ca starile provizorii sunt stari permanente. din cand in cand insa se mai intampla mici nimicuri care iti aduc aminte ca starile provizorii sunt de fapt stari pe care pur si simplu le suporti in virtutea inertiei. stari pe care ai vrea sa le rastorni si nu ai forta necesara, sau stari care nu depind de tine sa le revolutionezi. cu toate astea exista mici revolutii in fiecare zi in vietile noastre sau in vietile celor multi de aiurea sau de langa tine.

resortul micilor revolutii sunt mici nimicuri peste care se intampla sa se intample si emana aceeasi senzatie de jena pe care o ai cand ai o piatra in pantof pe care o porti in fiecare zi dupa tine.

th. gautier spunea ca un om urat merita inecat in sena. are si dreptate. cu riscul de a parea elitist si antipatic, are dreptate. oamenii sluti nu ar trebui sa traiasca: oamenii urati si ciunti sufleteste, cei care refuza sa gandeasca, superbii (arogantii), femeile tampe si toape, fufele… hop!pleosc in dambovita. why live?

portalul numarul 1 in romania, bineinteles, neogen, este de fapt portalul numarul 2 in romania. vedeti aici

later edit: neogen este portalul numarul 1 in romania atunci cand nu sunt examene (capacitate, bac, facultate) si cand softpedia si soft32 sunt retrase din trafic.ro

dupa performantele extraordinare pe care le-am obtinut, am cazut in pacat din nou. nu abateri grave, dar abateri. desi nu
imi face bine, simt nevoia sa beau cafea, sa fiu wise, asa ca politicienii.

coffee, which makes the politicians wise (alexander pope: the rape of the lock)

e greu fara cafea, e si mai greu cu cafea pe caldurile astea.

ieri m-am trezit de dimineata. repede, repede am scris articolul, am trimis newsletter-ul. buun…! merg la o intalnire. ar fi ok sa smart up! zis si facut: mi-am pus camasa, desi urasc buttoned shirts, they always unbutton when you least expect it.

dupa ce am asteptat o vesnicie si dupa ce m-am uitat de o suta de ori la ceas, in sfarsit apare. omfg!!!! peste poate! cum au incaput atatia oameni in metrou? dupa care ma luminez de ce numarul mare de calatori: se lucreaza pe stefan cel mare. ramane totusi intrebarea: cum au incaput toti calatorii in metrou? enigma! or fi trait toti? n-as baga mana in foc.

ieri m-am intalnit cu oameni inteligenti. imi place sa descopar asta, imi place sa vad cum de fapt there is hope si ca pot face si eu parte din schimbare.

intalnirile ma fac mereu sa beau cafea: inainte, in timpul si dupa. ieri hotrasem ca enough is enough. azi … am baut din nou
tot ieri am aflat dintr-o discutie ca cea mai picanta chestie pe care am mancat-o vreodata se cheama jabaneros. niste ardei extrem de iuti pe care mi i-au servit la lizarran, in plaza de la font, tarragona, in timpul unui pranz.