Silvia Tuvene. Muza

cei care ma cunosc stiu ca nu este prima data cand vorbesc despre asta. da, este vorba din nou de cladiri de birouri ridicate in cele mai neinspirate locuri si cu o arhitectura de prost-gust. bucurestenii au trait aceeasi situatie cu biserica armeneasca. langa zidul bisericii s-a ridicat, guess what? o cladire de birouri. langa sfantul iosif vor sa faca acelasi lucru.

pentru ca cei care au dat autorizatie de constructie, nu vor sa o revoce, desi incalca flagrant legea care protejeaza patrimoniul cultural, si pentru ca nu este nimeni care sa ii traga de maneca si sa interzica inca o constructie aiurea, cativa europarlamentari au hotarat sa inainteze o declaratie prin care sa atraga atentia comisiei europene asupra situatiei penibile in care niste edili nu pot opri slutirea orasului. trebuie sa vina cineva de la comisie/consiliu sa faca ordine. macar de-ar veni, tot ar fi un castig si o palma data peste ochii inchisi ai oamenilor care ar trebui sa ii aiba deschisi. oamenii care cred ca pot face orice si ca orasul asta e al lor sa il vanda dupa bunul lor plac.

mai multe detalii

in sfarsit lumea revine cu picioarele pe pamant

Alegerile din 2004 au transformat internetul intr-un camp de batalie electoral si au creat precedentul folosirii lui ca mijloc de comunicare politica. Se poate afirma ca succesul lui Basescu din 2004 se datoreaza bataliei digitale: mai-uri, sms-uri.  Calatorul congolez este un personaj istoric de acum.

De ce internetul? Raspunsul este logic. In 2004 majoritatea canalelor de comunicare traditionala erau “aservite” opozantilor lui Basescu, publicul pe care il viza Basescu erau tinerii – campania a mers pe ideea de transformare, de schimbare care se afla in mana tinerilor. continuare

Numarul oamenilor care cumpara de pe internet creste de la zi la zi. Pentru a afla cum reusesc magazinele online sa ne scoata bani din buzunar, am vorbit cu Calin. Calin nu numai deseneaza layout-uri de magazine online, dar si detine unul si are de gand sa participe la mai multe proiecte care implica magazine online in viitor.  continuare

telefonul meu are o functie simpatica. imi arata cati pasi fac pe zi. ma distreaza sa vad cum la ora 12 a.m. pasii din ziua precedenta se sterg automat. ce frumos ar fi cateodata sa se stearga si zilele neplacute si sa o luam de la capat atunci cand ne vine cheful.

all in all, azi a fost o zi cu pasi putini, dar productiva: am pregatit 2 editoriale in intregime, inca unul pe jumatate, conceput un interviu, facut cercetare pentru un nou editorial despre campania electorala pe bloguri. la toate s-a adaugat si o mare traducere ce trebuie predata vineri.

editorialele, in curand cu link

se zice ca practica te omoara. scoala e pentru prosti si pentru tocilari, e invechita. tot ce se poate invata se invata in practica. de asta in anul 3 de facultate toata lumea se angajeaza fie part time, fie full time. asta era inainte, acum studentii se angajeaza chiar din anul 1 full time.

inteleg graba, am trait-o si eu. am muncit in anii de facultate, chiar din anul 1. nu regret ca am lucrat, regret ca nu am reusit sa studiez mai mult. diferenta intre ce astepti sa gasesti la facultate si ce gasesti e mare. si nu am trait-o numai eu. e greu sa ramai la fel de entuziast fata de mediul academic plin de neajunsuri de cele mai multe ori. Continue Reading »

citim bilant nu cu foarte mare spor, pentru ca am alte prioritatile deocamdata. pentru cei care nu stiu, prioritatea sunt stirile. un roman in sine sa le citesti in fiecare zi. dar, daca-i musai, e musai.

vedem desperate housewives si roma (seria I, o dau din nou la HBO). le recomand calduros pe amandoua. mi se par doua seriale foarte reusite. roma reuseste sa fie un serial care m-a surprins si m-a convins. zugraveste o societatea romana in linii veridice, nici un detaliu nu este trecut cu vederea, iar jocul actorilor (in afara de cezarion, care este a spoilt little brat) impecabil. costumele la fel. Continue Reading »

the inexpressible sadness of things.

m-am trezit astazi cu noaptea in cap. am lucrat, m-am dus in vizita. sa ma duc in vizita am luat autobuzul 104. aglomerat, dar decent, acceptabil, se putea trai. era 8.00-8.30 dimineata.

la intoarcerea din vizita am asteptat acelasi 104. primul care a sosit in statie era prea full sa ma pot urca in el. al doilea muuult mai liber. am si aflat de era liber. un tip isi scosese pantofii (deh! caldura mare) si aerul era cam rarefiat. am coborat la prima statie sa astept un alt 104. vine fara prea mare intarziere. ma urc. se poate respira macar, desi e aglomerat.
la o statie un nene in varsta vrea sa coboare. toata lumea squeeze!!! dar nu, omul nu este multumit asa ca incepe sa iti faca loc cu bastonul. pe mine m-a nimerit pe piciorul stang.

mai departe lumea vocifera ca soferul merge mult prea lent.

the country were old people are crazy and poke you with their walking sticks, the young ones take off their shoes and the drivers feel like crusing when there’s no fucking traffic. long live!

am vazut ca jurnalul national a scos o editie de colectie gil dobrica, evident, dupa ce a murit. oare de ce trebuie sa moara lumea ca sa ne amintim de unii sau altii?