Silvia Tuvene. Muza

nu sunt o persoana nationalista – de cate ori am ocazia incerc sa combat si sa ma feresc si eu cat pot de excesele nationaliste. mi se pare daunator si ingraditor din toate punctele de vedere. nu pot nega insa ca nationalismul face parte din identitatea oricui. cine esti tu ca om se structureaza pe o nationalitate oricare ar fi ea. fiecare cetatean poarta cu sine pacatele natiei lui. in timpul unui curs s-a vorbit despre expulsiunea arabilor si a evreilor din spania. proful vadit incomodat: in clasa erau si arabi si evrei. incurcat a baiguit niste scuze in numele tarii lui.

identitatile pe care le poarta fiecare dintre noi se schimba in functie de unghiul de perceptie. eu, aici, sunt mai constienta de nationalitatea mea decat la mine in tara. in romania as spune ca sunt silvia si atat. aici intrebarea inevitabila este tu de unde esti? din romania, aha. da, sunt din romania unde exista si alti oameni diferiti de cei care cersesc pe strazile tarragonei, diferiti de cei cersesc in gara din barcelona-sants. oameni ca studiaza, care muncesc, care se straduie, care se zbat, care viseaza sa o duca mai bine, lume care vrea si face schimbari, lume care isi bea cafeaua in cafenele elegante, lume care nu cerseste, lume care citeste poezie, lume care se plimba in parcuri, lume care uraste si lume care iubeste. este o lume, mereu surprinzatoare, vorba sloganului. te surprinde cu bune si rele si e romania. nu scriu o declaratie de dragoste. e o lume cu caini vagabonzi pe stazi si hoti de buzunare in autobuze, o lume cu azile de batrani care arata ca niste case parasite, dar o lume orisicat. si cu toate bune si relele si este parte din EU.
un coleg din tara bascilor mi-a spus astazi ca romania nu este deloc cunoscuta in spania, nimeni nu stie nimic despre romania decat ca are femei cu copii in brate care cersesc. asta e imaginea romaniei. ce face romania sa o schimbe? nimic. sau poate face. eu sunt la un master unde le explicam studentilor din grupa diferenta dintre erezie si secta si subtilitatile eucaristiei. este si asta o schimbare. colegul meu basc nu stiu daca a perceput ca in romania mai e si altceva decat cesatori.

in romania sunt si oameni bine educati. m-am abtinut a-i spune ca imaginea mea despre basci e ca pun bombe in aeroporturi si ca sunt toti niste teroristi.

sa fim cat se poate de scrupulosi si academici in nihilismul nostru zilnic.

believe it or not citesc biblia. lectura obligatorie pentru cursul de curente religioase. in rest mi-e dor sa citesc carti in romana, mi-e dor de fapt de cartile mele, de adnotarile mele. azi aveam chef sa citesc blaga: izvorul noptii. slava domnului ca exista internet.

frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

am recitit kir ianulea si m-am bucurat de lectura ca un copil. cand vin in tara o sa imi iau caragiale cu mine.

mai am si lecturi obligatorii care merg cam anevoios michael walzer: tratado sobre la tolerancia.

de cand am venit aici nu am vizitat si nici trait cu adevarat orasul asta. la sfarsitul anului cu jumatatea mea de portocala am colindat. e interesant cum tarragona, desi are locuri stereotipe de vizitat, nu este turistica. este un oras cu o viata anti-turistica. toate stabilimentele inchid la ora 12, muzeele deschise la cele mai incomode ore pentru turistii lenesi, magazinele inchise in zile de duminica, in zile de sarbatoare, intre orele 1 si 5 pm. in schimb chiar este un orasel frumos, cu plaja si vedere la mare, cu strazi pitoresti, in care nu e mai nimeni noaptea si unde in zilele de sarbatoare nu e tipetenie de om (nici macar lumini la ferestre, cum au observat unii).
una peste alta am vizitat. catedrala m-a impresionat cel mai mult. impresionanta istoria bisericii in general. astazi la curs am vazut un mic film animat cu istoria lui isus – m-am simtit miscata. o religie a milei si a iertarii la origini; e impresionanta pilda pe care o ofera si imi pare rau ca lumea a devenit ce a devenit si ca a uitat frumusetea marii povesti ce este biblia.
am vazut si muzeul arheologic cu piese bune, gazduiau si o expozitie temporara despre jocurile olimpice in lumea elino-romanica. dar prost puse in valoare: textul doar in spaniola si in catalá, iar in unele locuri doar in catalá, informatie putina si superficiala. pacat de expozitie, avea chiar niste piese bune.

oricum cu sau fara vizite la muzee, am hoinarit. in tarragona sunt cam 15-17 grade celsius asa ca merita sa profiti de soare, de mare in fiecare zi.

am inceput anul cat se poate de bine, dar azi trebuia sa incep cu certurile. prima pe anul asta e cu aia de la telefonica evident, au incurcat borcanele din nou. dupa ce am stat jumatate de ora in telefon tanti ma intreaba foarte senina daca vreau sa depun o plangere ca sa mi se returneze banii facturati in plus. duhhhh! doar nu o sunasem sa o intreb de sanatate. cert e ca ma asteapta o cearta in fiecare luna. ieri, ii spuneam unei colege pocinogul cu ei:

ea (e din italia): mama mia, silvia!!! unos cabrones (ticalosi)

mi-a povestit de-a fir a par cum ea are internet de 2 ani de cand e in tarragona si ca in fiecare luna se cearta cu ei, cand ea e plecata se cearta colega de apartament. vestea nu mi-a picat prea bine, dar vorba spaniolilor: es lo que hay (asta e!)

ca toti altii si taragonezii sunt cuprinsi de febra cumparaturilor. de pe 6 ian au inceput reducerile si lumea se calca in picioare prin magazine. sora mea care e in ny imi spune acelasi lucru, doar ca la ei reducerile sunt mai dese (de fiecare sarbatoare importanta) si lumea nu se imbulzeste chiar atat de rau, dar … se resimte aglomeratia.

tot de inceput de an am inceput sa lucrez, mai greu, mai fara chef, dar am inceput sa lucrez. o sa pregatesc si o sa ma gandesc la organizarea unui seminar. o sa dureze cam 10 luni, asa ca in nov 2007 o sa fie gata, in cel mai idealistic mod cu putinta. apoi trebuie sa incep a traduce diferite chestii pentru pagina masterului, care este cum nu se poate mai trista, dar nu as zice despre spaniolii ca sunt extrem de imaginativi sau practici cand vine vorba de web and web related stuff.

la scoala toate bune si frumoase. mai aflu si eu in fiecare zi chestii noi. de pilda sistemul de notare in spania care este un dezastru. eu ca student nu stiu ce note am pana la sfarsitul anului, nu am dreptul sa imi maresc nota si nu stiu de la inceputul cursului ce am de rezolvat sau de pregatit pentru cursul respectiv. temele si proiectele se dau posterior cursului fara un termen limita precis, dupa care iti cade un mail din ceruri si iti spune: el trabajo X se entrega hoy (deadline-ul pentru lucrarea X este astazi)

acum studiez curente religioase (religii monoteiste). am fost surprinsa sa vad ca lumea habar nu are de religie cel putin crestinii prea putin. proful a intrebat-o pe italianca de la mine din clasa ce religie are: crestina, musulmana, daca e agnostica…? a ridicat din umeri, nu era nimic. proful m-a felicitat pentru ca stiam multe despre crestinism si filozofie crestina. o colega de clasa m-a intrebat (catolica) ce se intampla dupa inviere? ne intoarcem pe pamant? nu stia nici de iad, nici de rai, nici de purgatoriu. o mare lipsa din punctul meu de vedere, pana la urma vrem sau nu religia iudeo-crestina a format europa de astazi si ii datoram macar daca nu credinta, cel putin datoria de a studia filozofia sau a citi cateva randuri din biblie, macar de curiozitate.