Silvia Tuvene. Muza

saptamana asta studiez turism in area mediteraneana. proful ne-a incolonat pe toti si ne-a dus sa cunoastem cate ceva despre punctele de informare turistica in tarragona si cate ceva despre patronatul de turism din costa daurada. pacat ca in ro nu se face acelasi lucru. sa te duca sa vezi ceva: muzee sau patrimoniu cultural, fie ca este vorba de cursul de turism, fie ca e vorba de cursul de estetica.

ne-am trezit tarziu si pe jumatate adormiti am hotarat sa mergem in valls unde in fiecare an se sarbatoreste la fiesta de los calçots. calçots sunt niste cepe verzi pe jar. primaria pune la dispozitie jar si calçots si lumea vine cu carnea de acasa si o frige undeva in piata centrala a orasului. asa am facut si noi, numai ca am plecat fara servetele, fara furculite ca sa putem manui carnea a fost fun, promit a pune pozele, care sunt destul de messy, curand.

I do not love you as if you were salt-rose, or topaz,
or the arrow of carnations the fire shoots off.
I love you as certain dark things are to be loved,
in secret, between the shadow and the soul.

I love you as the plant that never blooms
but carries in itself the light of hidden flowers;
thanks to your love a certain solid fragrance,
risen from the earth, lives darkly in my body.

I love you without knowing how, or when, or from where.
I love you straightforwardly, without complexities or pride;
so I love you because I know no other way

than this: where I does not exist, nor you,
so close that your hand on my chest is my hand,
so close that your eyes close as I fall asleep

s-a hotarat in cadrul asociatiei de studenti sa se faca revista asociatiei. foarte frumos, mi-am anuntat prezenta in paginile revistei. am inceput sa lucrez la o serie de articole in romana. este un proiect mai vechi, este vorba de o serie de articole despre istoria iubirii in occident.

ieri am avut prima sedinta a asociatiei de studenti. desi doar o asociatie de studenti, pentru unii reprezinta ocazia de a se transforma in lideri, de a detine si exercita puterea. nu mi-au placut niciodata asociatiile si de ce sa nu recunosc nu mi-a placut niciodata sa am alte responsabilitati decat pe cele ale propriei mele munci. niciodata nu am fost atat de inclestata de vreo idee ca sa merite sa ma lupt pentru ea. de altfel am gandit mereu ca lumea ar trebui sa fie ceva mai toleranta. undeva intr-un ungher al mintii ma intreb mereu daca ideile mele sunt cele mai bune, daca nu cumva ne transformam in niste teroristi ai ideilor. am fost si sunt mereu deschisa dialogului, dar cateodata cand vad cat de prost se gestioneaza lucrurile, cand tacerea nu este interpretata ca toleranta a aberatiilor pe care le aud, ci ca lipsa de opinie ma simt dezamagita. este dezamagitor sa vezi cum lumea care are realmente ceva de spus ramane undeva in fundal si cei care vorbesc pentru a-si semnala prezenta sunt cei a caror opinie conteaza.

tot ieri in ultimul curs de roman arab modern am avut parte de un mic soc cultural. cred ca pana la urma avem de-a face cu o cultura dictatoriala a minoritatilor. profesorul blabla-ia de zor despre cum opere scriitorilor egipteni moderni pierd mai mult de 90% din sens cand sunt traduse. nu a incetat sa critice oricare din traducerile facute din araba in spaniola si sa spuna ca degeaba sunt traduse, pentru ca nu este the real thing. ca sa concluzioneze o colega de-ale mele din algeria proclama triumfator: le vom citi in araba, este cel mai bine! profesorul vadit incantat de idiotenia pe care tocmai o proclamase nu tocmai ilumintata mea colega proclama si el: bineinteles, asa este cel mai bine! cu un aer de mila si dispret pentru bietele capete care nu cunosc araba.

ce replica poti sa ai cand intr-un master de dialog intercultural si gestiune de conflicte o studenta si un prof isi dau mana intru solidaritatea blocului arab impotriva unei europe ignorante fata de marea cultura araba?

ma intreb eu: de ce nu s-a gasit nici un scriitor arab specialist sa inceapa o munca de promovare a romanelor din cultura araba? nu poate fi macar apreciat efortul cercetatorilor spanioli de a se fi aplecat asupra romanului arab si sa faca imensa munca de traducere? chiar daca se pierde 90% din sens, ramane macar 10% care, in opinia mea, e mai valoros decat nimic. proful a explicat pe indelete simblolistica numeleor arabe dintr-un roman egiptean oprindu-se si repetand la fiecare nume:nu inteleg de ce l-au tradus asa in spaniola!!! pierde 90% din semnificatia originala. ii dau eu raspunsul la intrebarea lui: because they gave a shit about your culture!

oare nu a auzit d-nul profesor ca o cultura este traslatarea sensului? o fi auzit de hermeneutica? sau astia sunt doar termeni iudeo-crestini periculosi care risca sa ilumineze capetele studentilor pretins iluminati care afirma cu tarie, exluzand accesul la cultura araba oricarui non vorbitor de limba araba, ca doar in araba pot fi citite si intelese operele. as zice ca niste note de subsol bine documentate, desi suprima din placerea lecturii oricarei opere literare, ar putea deslusi simbolistica numelor atat de greu de tradus in oricare limba care nu este araba. dar asta ar insemna sa ne gandim ca cineva ar putea fi interesant si de cultura  egipteana.

am vazut de-a lungul timpului aceeasi atitudine a oamenilor de cultura in romania eminescu isi pierde toata frumusetea in franceza! macar lumea afla ca exista un poet roman pe care il cheama eminescu, macar lumea afla ca in romania exista literatura, ca nu suntem doar cersetori intr-o europa din care re-incepem sa facem parte. macar lumea afla ca romana (socant, dar adevarat) este o limba latina la fel ca franceza, italiana, spaniola, portugheza, etc…

cultura inseamna prezenta intelectuala si pana la urma inseamna putere. a investi bani in educatie si mai ales in promovarea culturii inseamna a la longue rezultate remarcabile in ceea ce priveste imaginea unui stat/popor. da, fotbalistii fac o treaba buna in a ne ´reprezenta peste hotare´, dar sa fim seriosi, sunt singura care isi aminteste scandalurile de prost gust de primele pagini ale ziarelor cu adi mutu in rolul principal?

there comes a time in anyone´s life when they stop to look at the big picture. they look at their life´s achivements and they make the balance of what they´ve missed to accomplish, there comes a time in anyone´s life when they stop to think about the future. what will it bring? will it flatter the egoes and the big plans they projected? will it crush them and make disbelief of all their believes? yes, there comes a time in anyone´s life when they stop to draw the line of all the successes and especially of all the failures. and the result, well the result, is postponed untill the next stop and the journey continues as before. who wants to stop anyway? it´s better to keep traveling, that´s how you forget that you are tired and a journey with no destination is a journey that does not make you wonder whether you´ve succeeded, whether your dreams came true or if you still have them.

we all travel. the journey of some of us is linear, of others is twisted, of others tangled and there are others who need help along the journey. at the crossroads they have no idea what road to take and they ask for the help of the ones they love and they find refuge in the arms of their beloved one. the crossroads makes us remember our roots and the places we´ve left behind along the journey.

citesc de zor in ultima vreme lucrari despre evul mediu si citesc pentru propria mea placere antonio gala la pasion turca. in rest cursul despre romanul arab m-a convins ca de unde nu-i nici dumnezeu nu cere, asa ca …au facut prezenta obligatorie. nimeni nu vrea sa aiba o sala goala. oricum am mai aflat ceva: nu ai voie sa impui concepte ca modernism, postmodernism romanului arab. lumea te priveste cu o susceptibilitate iesita din comun care ma tintuieste locului. este vorba de literatura si nu de chestii politice sau patriotice. imi pare rau ca intelectualitatea este prima sa nu faca un pas in dialogul cultural intre cultura iudeo-crestina si cea araba.

saptamana asta studiez romanul modern arab. primul curs a fost mai mult decat dezamagitor. proful este din cairo, studentii care sunt din tari arabe au fost toti prezenti, simtindu-se cumva in aer si interesul, dar si statement-ul pe care voiau sa il faca. here we are united! oricum dezamagitor la toate nivelurile.

din partea profului, dar si a studentilor se simtea un complex inutil si stupid fata de cultura occidentala. nu exprimat direct, dar in elogii inutile pentru califatul andaluz, inutila mentionare la un curs de literatura ca marocul nu a fost cucerit de otomani, inutila si redundanta mentionare ca lumea araba a fost prima care sa puna bazele romanului si alte si alte mentionari.

din partea studentilor din tari arabe, intrebarile si observatiile rusinoase. imediat m-am gandit la romania si la literatura ei si la studentii ei pe care nu i-am vazut niciodata atat de complexati si sper sa nu ii vad niciodata. m-a intristat si infuriat faptul ca tot ce incerca proful era sa arate ca arabii au fost o societate luminata, ca in evul mediu cordoba era un oras ca nici un altul din punct de vedere cultural si al vietii sociale. m-a intristat, caci nimeni nu contesta meritele maurilor in evul mediu, m-a intristat caci se facea politica si nationalism de doi bani in loc sa se faca un curs de literatura.

munca pe care o faci ar trebui sa insemne ceva. la sfarsitul zilei ar trebui sa poti spune ca ai ajutat pe cineva, ca te-ai imbogatit cu ceva, nu ca doar ai facut bani.

prima diferenta pe care o vad intre romania si spania este ca nu sesizez disperarea unei slujbe. sa gasesti un job cu orice pret, sa castigi bani. ceea ce mi se pare si mai ironic este ca romanii, de cele mai multe ori mult mai bine pregatiti decat spaniolii sunt si mai prost platiti si neangajati sau angajati in joburi care nu au nici o legatura cu ceea ce au studiat.

in spania nu mori de foame cu facultatea terminata, cel putin lumea pe care o vad eu in jurul meu.

gandindu-ma la toate astea am hotarat sa fac parte din asociatia de studenti a masterului. lucram si la un proiect pentru 2007. un proiect de integrare culturala a studentilor straini de la master prin niste excursii facute in regiunea tarragonei in locuri pitoresti, dar mai putin cunoscute. la final sper ca ruta pe care noi o propunem sa foloseasca cuiva si ca munca mea sa fi fost astfel pe deplin rasplatita.

s-a incheiat o saptamana destul de plina si destul de neplacuta pe alocuri. nici cea care incepe nu promite multe decat munca si tensiuni inutile.

saptamana trecuta am avut 2 petreceri, una la care am fost invitata si o alta pe care am gazduit-o. colega mea de master, teodora, care este din timisoara si-a serbat ziua de nastere joi si cu ocazia evenimentului a facut o petrecere multiculturala. fiecare student de la master a adus mancare specifica din tara lui. s-a adunat ceva mancare de prin toate colturile: din syria, din algeria, din maroc, din spania, italia, romania. cam astia suntem. a fost simpatic: s-a dansat, s-a mancat. m-am simtit bine.

a doua petrecere a fost la mine acasa, evident nu la initiativa mea, ci a colegei mele de apartament, daniela. invitatii au venit cu desertul si cu vinul, noi am gatit. mama, multumesc de reteta!

oricum si inainte si la sfarsitul petrecerii multa muuuunca. am spalat, frecat, aranjat si dat o noua fata apartamentului. sunt intr-o noua faza casnica. mi-am cumparat pana si clor pentru a curata mai eficient.

saptamana asta se anunta alte cine si alte intrevederi: una maine la o prietena si o alta cu toti studentii de la master pe joi. some life, huh?