de peste week-end
silvia on Dec 18th 2006
imi este greu sa ma obisnuiesc pe timpul iernii sa vad marea. saptamana trecuta am fost cu o prietena sa ne plimbam pe plaja in tarragona. desi frig, marea manifesta aceeasi forta de atractie asupra mea. era soare, dar parea un soare cu dinti din zilele de februarie ale copilariei mele. plimbandu-ma pe plaja, am regasit momente vechi in razele de soare care cadeau piezis pe fata si in parul meu.
grecii nu au doua cuvinte separate pentru albastru si pentru verde. este unul singur pentru amandoua si asta pentru ca marea este verde si albastra. este albastra cand o vezi din afara, cel mai bine de la inaltime si este verde cand esti in mijlocul undelor.
astazi, la o saptamana dupa ce mi-am lasat urma pasilor mei pe nisipul plajei din tarragona, am fost la salou cu daniela si cu joan (prietenul ei). marea e altfel aici, mai ales ca este mai frig si peisajul este mai putin grandios. e adevarat ca tarragona este un oras in adevaratul sens al cuvantului, pe cand salou este o statiune turistica. ce-i drept, nu lipsita de frumusete. o strada principala marginita de palmieri si luminata seara te face sa uiti o clipa ca viata poate fi altfel decat linistita.
am vrut sa intram intr-un restaurant sa mancam gaufre cu sirop de ciocolata. la intrare proprietarul ne intampina cu ne pare rau, dar inchidem. era ora 17.00. cautam un alt restaurant, mai putin specific spaniol si cu mai mult specific program prelungit/international/until last customer. gasim unul si ne multumim cu niste cafea si un brownie, nu aveau gaufre.
la intoarcere trebuia sa facem rost de niste scortisoara, pentru ca daniela pregatise de la pranz (pe care l-am gatit eu 
) un desert tipic de portugalia orez cu lapte (asemanator cu al nostru). am oprit la casa lui joan care a venit cu scortisoara si cu inca un prieten. intre timp am hotarat sa mergem sa bem o bere, insa ghinion, zi de meci, totul super ticsit de lume, asa ca am hotarat sa mergem la non-stop-ul din tarragona (deschis pana la ora 2.00 am si inchis in zilele de sarbatoare) sa cumparam patatas bravas si bere franciscana. am ajuns acasa, am prajit cartofii si dau sa gust berea. hmm… weird… i’ve drunk beer before… it didn’t taste like that… 
il intreb pe joan ce e cu berea asta. el incearca sa imi explice, imi spune ca e de grau. aha! so that was what was weird about it. nu foarte rea, dar diferita. o data incercata ajunge.
cam asta a fost si duminica asta. marti trebuie sa incep sa fac proviziile pentru craciun aici lumea mananca fructe de mare, nu porc la masa de craciun.
Filed in miscellaneous