Silvia Tuvene. Muza

sunt la biblioteca facultatii de litere. de la casa prietenei mele pana aici trebuie sa tot urc scari si strazi. e liniste, se poate traversa strada cum vrei, pe unde vrei, nu se circula cu viteza mare. oricum, lumea e relaxata, gusta viata. magazinele si bancile sunt deschise a la legere, oamenii astia traiesc un fel de vacanta perpetua. nu am fost inca in barcelona, cred ca o sa ma cheme stilul de viata mai mult decat linistea asta. ma gandeam acum ca daca as vrea sa ies noaptea, nu as avea unde. am fost aseara intr-un pub irlandez, singurul loc unde e deschis pana mai tarziu si cu wifi, evident ca nu am reusit sa ma conectez. acum e bine, macar am reusit sa ma conectez in biblioteca facultatii. e reconfortant sa fii conectat la lume. am citit azi in biblioteca poezie, nu stiu de ce. mereu am fost o mare degustatoare de poezie, desi citesc mai multa proza, ma simt mai aproape de poezie.

acum ar trebui sa pregatesc tema pentru economie mediteraneeana. trebuie sa citesc niste articole, de niste oameni care sunt importanti, de care insa eu nu am auzit pana acum. viata curge aici in alti parametri. in biblioteca insa, sunt ca acasa. am regasit autori cunoscuti, nu ma mai simt atat de aeriana ca la orele de economie, cand fiecare injura FMI-ul din perspectiva tarii pe care o reprezenta. oamenii, desi atat de linistiti, sunt foarte atenti la ce se intampla in jur, in lume. eu sunt picata din luna, nu prea ma interesa ce se intampla in jurul meu. acum vrand nevrand trebuie sa fiu atenta la tot.

pe langa zidurile vechi ale circului si amfiteatrului roman, gasesc si semnele tragediilor de zi cu zi din oras. o mare cladire in ruina, un bloc de apartamente, pe peretii caruia au ramas inca rafturi prinse, se afla in piata principala. un tip s-a sinucis si a aruncat cu el in aer intreg blocul. au murit vreo 5 persoane, dintre care 3 erau copii. in bucuresti, desi un oras cu mult mai mare mi se parea ca raul nu este langa mine, sau daca este nu ma priveste pe mine direct. aici am vazut si interventii ale politiei. ma tot gandesc, daca s-ar intampla in propriul meu bloc? daca o sa mor pentru ca altcuiva i s-a urat cu viata? tragedia aici mi se pare parte integranta din viata. toti oamenii astia cu vietile lor aparent linistite, ascund in spate tragedii de neimaginat.

nu prea vezi caini pe strazi, pisici si pasari, in schimb, da. mai ales aproape de port. eu stau aici, chiar in centru. e frumos, e aproape de facultate. trebuie sa imi gatesc propria mancare la pranz si seara. de obicei: paste cu rosii, ton si porumb. aseara am adaugat si masline:D ca reteta sa fie perfecta nelipsitul ulei de masiline. e ca o sa fiu o bucatareasa desavarsita? maine o sa imi asum riscul si o sa gatesc peste. sper sa gasesc fara oase, caci daca va trebui sa il curat, ma intorc la meniul zilei, la paste. sper sa vina cineva sa imi gateasca ceva, mai bine ca mine , pana atunci imi tin pumnii cu mancarea de peste.

Trackback URI | Comments RSS