Silvia Tuvene. Muza

nu am avut timp sa mai scriu in ultima vreme. am tot alergat dupa cumparaturi de ultim moment. chiar ma export. se apropie ziua plecarii si am atatea de facut: sa ma vad cu prieteni, sa aranjez pe cat posibil lucrurile acolo unde ma duc (se pare ca la inceput o sa impart camera cu nadimar, e din algeria). uitandu-ma retrospectiv imi dau seama de motivele care m-au determinat sa vreau sa plec. tin minte ca am fost cu magah pe lipscani pe undeva, intr-un magazin de bijuterii. the shop owner era si cea care crea bijuteriile din magazin. am intrat in magazin, nici nu mai stiu despre ce vorbeam, parca ii ziceam lui magah ca este unica. in stanga mea am auzit o voce putin tabac – ragusita care imi daddea dreptate. magah era unica. din vorba in vorba, tipa a spus ca nimic nu este intamplator, ca totul se intampla la un anumit moment si nu altcandva. si era foarte adevarat. in aceeasi zi m-am intalnit cu cineva pe care nu ma asteptam sa-l vad. si da, nu a fost intamplator. aveam in fata unul dintre motivele plecarii mele, sa ma duc cat mai departe. cred ca daca nu m-ar fi refuzat atat de transant universul extremului orient, m-as fi dus pana in japonia sau filipine, sau oriunde as fi putut evita intamplari deloc intamplatoare.

in afara motivelor de ordin subiectiv plec pentru toate motivele pentru care lumea pleaca. the world is a big place, i wanna know it. este ceea ce mi-am dorit din totdeauna, sa ma duc oriunde ma vor duce pasii (in cazul meu KLM). o sa studiez la master studii de gen. am nevoie de o infuzie noua de idei.

plec si mi se pare ca las in urma inceputuri pline de promisiuni, oameni pe care as fi vrut sa ii cunosc mai bine, profund, nopti pe care nu le-am dormit alaturi de cine as fi vrut, saruturi date doar pe jumatate. ca de fiecare data cand ma macina sau ma chinuie ganduri am recitit shakespeare let me not to the marriage of true minds admit impediments si parca viata capata culoarea dorita.

Trackback URI | Comments RSS